Publicat pe Lasă un comentariu

Zodia Helis | Adrian BUCURESCU


La 16 Ianuarie 2013, sub titlul ”Artiști din Zodia Helis”, am scris în cotidianul ”The Epoch Times”, unde eram redactor, despre poeții și artiștii plastici ialomițeni, care veniseră la București, la Palatul Suțu, ca să-și prezinte publicului creațiile. Eram între prieteni. Au făcut o impresie excelentă acolo.

Am ales termenul zodie, care înseamnă, printre altele, ”constelație corespunzând unei anumite luni a anului în care se naște cineva și care, potrivit unor credințe mistice, are o mare influență asupra destinului acestuia; interval de timp corespunzător; ursitoare; destin; planetă”. M-am gândit la un interval spațial și am extins ultimul termen la un tărâm de basm, anume Ialomița, socotind zodia lui de Helis – Soare, Bărăgan – pământ, și Ialomița – apă. În acest meleag, unde m-am născut și eu, artiștii lui sunt predestinați de aceeași ursitoare binevoitoare.

Helis este și o privilegiată revistă culturală, editată la Slobozia, dar nășită de strălucitoarea cetate omonimă a regelui get Dromichaites, cândva capitala întregii Câmpii a Dunării. Inițiatorul și conducătorul revistei este prietenul meu, poetul Gheorghe Dobre, colegul de la cenaclul ”Dor fără sațiu”, din Urziceni. De altminteri, fără doar și poate, Helis este continuatoarea legendarului cenaclu.

Tot în anul 2013, profesorul Titi Damian, scriitor și critic literar remarcabil, un alt prieten al meu și coleg de la ”Dor fără sațiu”, ne-a adunat pe mai mulți ai revistei într-o minunată carte, ”Scriitori din Zodia Helis”, care cu siguranță va da seamă generațiilor viitoare de ce au fost în stare talentații și vrednicii condeieri ialomițeni. Cu orgoliu spus, suntem aleși, fiindcă, simbolic, ne împărtășim din apa Râului Sacru al Geților, Naparis, care străbate misteriosul Bărăgan. La gura de vărsare a acestui râu binecuvântat s-a născut cel mai mare domn al Românilor, Mihai Viteazul, cu ale cărui scrieri a început literatura din județul nostru.

Apărută acum 20 de ani într-un colț de țară, Helis nu e nicidecum provincială, impunându-se în peisajul literar românesc, ba mai mult, și în cel al altor neamuri, de pildă al Macedonenilor, care se afirmă din plin în paginile revistei. Tot în Helis au apărut și traduceri din lirica universală.

Desigur, se cuvine a-i ura lui Gheorghe Dobre forță pe mai departe și să-i mulțumim pentru vrednicie.

Îmi amintesc că am colaborat la revistă încă de la primul ei număr și că i-am adresat atunci, în graiul getic, acestă urare: Helis, Helis, Almus aba Tani, care înseamnă și Helis, Helis, Dăinuire Ție! Se vede că a fost cu noroc.


 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *