Nicolae STAN

Debut editorial

Debutul editorial a fost cu volumul de proze Boare de Waterloo, Editura Cartea Romînească, 1984, cu Mircea Ciobanu ca redactor de carte. A fost un debut în linia optzecistă, deschisă de Mircea Nedelciu, în proză.
Acest început fusese precedat de debutul în presa literară, pe data de 26 martie 1981, cu proza Un taifas obişnuit, dedicată lui Marin Preda(care tocmai murise, aşa cum se întîmplă şi personajului prozei mele!) şi prezentată elogios în Romînia literară, pe două pagini, de Constantin Ţoiu. (Titlul iniţial al prozei, schimbat de cenzura vremii, era E bine!)

Opere publicate

• Boare de Waterloo, proze scurte, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1984
• Aşezarea, roman, Editura Cartea Românească , Bucureşti, 1989
• Analize şi aplicaţii filosofice, Editura All, Bucureşti, 1998
• Apă Neagră, roman, Editura Nemira, Bucureşti, 1999
• Manual de filozofie, Editura Economica, Bucureşti, 2002, (co-autor )
• Evelyn, roman-mozaicat, Editura Global Lex, Bucureşti, 2003, (reeditat on-line de editura Coresi, în proiectul eliteratura, încheiat cu Uniunea Scriitorilor din România, filiala Bucureşti, 2011 )
• Filozofie, Editura Economică, Bucureşti, 2009
• Nietzsche, ermitul vesel, Ed. Economica, Bucureşti, 2011
• Incursiune în sfera publică românească. Modele europene, Ed.Eikon, Cluj-Napoca ,2011
   

Colaborări şi volume colective

• Don Quijote, prostituata şi alte personaje, antologie de Dan Silviu-Boerescu, Editura Alfa, Bucureşti, 1999
• Scriitori din Ialomiţa, Editura Anteu, Craiova, 1999
• Unsprezece prozatori din Sud, Editura Tipoalex, Alexandria, 2001
• Scriitori pe calea regală, Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti, Editura Brumar, 2008
   

Prezentarea succintă a romanelor

  Aşezarea, 1989 – roman al înstrăinării intelectualului într-un mediu constrîngător. De aceea a fost respins de trei ori de cenzorii timpului, din Ministerul Culturii: i-a fost eliminat titlul iniţial (Furnicarul), au fost tăiate cuvinte (furnică…) şi secvenţe, a fost eliminat principalul capitol al romanului (o aluzie la peştera platoniciană), iar cenzorul Şerban Velescu scria într-un referat de respingere pe care mai tîrziu mi l-a prezentat Mircea Ciobanu – Autorul a creat un univers concentraţionar perfect.
  Apă Neagră, 1999 – roman al condiţiei româneşti, sub formă structural metaforică, mereu sub vremi, paradoxală, uneori vegetală. Am dorit un roman total, cum avea şi să scrie Dan-Silviu Boerescu, într-o analiză, că aş fi reuşit.
  Evelyn,2003 – roman-mozaicat al condiţiei medii româneşti, căzută în orizontul impersonalului, care se zbate între istoricitatea măruntă şi speranţa unei mântuiri mereu viitoare.
 

Autocaracterizarea creaţiilor mele

  Toate scrierile mele literare au o notă de tragism subtextual, intuit, ascuns ca un sunet grav care de-abia se-aude. Din acest punct de vedere, cred că FAULKNER a fost scriitorul care, în anii tinereţii mele, m-a influenţat decisiv cu Lumină de august, Zgomotul şi furia, Absalom, Absalom…
  Dar suprafaţa textelor mele este ludică, inventivă naratologic, uşoară, specifică „ideologiei” optzeciste. Această conjuncţie surprinzătoare între gravitatea destinului şi perspectivismul naratologic cu accente umoriste, dă nota caracteristică prozei mele.

Referinţe critice

A. În volume:

• Scriitori romîni din anii ’80-’90, de Ion Bogdan Lefter, ed. Paralela 45, Piteşti, 2001,p.158-160
• Proza romînească între milenii, de Geo Vasile, Casa editorială Odeon, 2001, p. 253-255
• Istoria literaturii romîne de azi pe mîine, de Marian Popa, Fundaţia Luceafărul, Bucureşti, 2001
• Nopţile de insomnie, de Nicolae Oprea, ed. Paralela 45, 2005, p.66-69
• Prima verba, de Laurenţiu Ulici, ed. Muzeul literaturii romîne, 2004
• Dicţionarul general al literaturii romîne, ed. Univers Enciclopedic, 2007
   

B. În reviste, selectiv:

  Boare de Waterloo

• LAURENŢIU ULICI – La Nicolae Stan avem a face de-a dreptul cu o încercare de poetică a prozei întemeiată pe implantul instrumentarului textualist în povestirea tradiţională. (Contemporanul,7 mai 1985)
• VAL CONDURACHE – Nicolae Stan are o înzestrare epică deosebită şi un neobişnuit simţ al oralităţii(…) Un textualism savuros practică Nicolae Stan în Boare de Waterloo. Ceea ce caracterizează proza lui Nicolae Stan este excepţionla oralitate, densitatea vocilor. Prozatorul găseşte, însă, armonia în aceste dizarmonii şi descoase ca Bunuel (păstrînd proporţiile) în scenele lui groteşti, acceleraţia sensului tragic. (Convorbiri literare, 10 oct., 1985)
• Constantin Sorescu – El dă sentimentul, cum îl dă întotdeauna literatura veritabilă, că în afara manierei care o corporalizează nu mai există alta. (SLAST, 14 aprilie, 1985)
• LAURENŢIU ULICI – De veghe în coridor este o istorie a neînţelegerii, în fond a lipsei de comunicare, între „limba” şi mentalitatea arhaică, guvernată de „reguli” socotite ca imuabile, a soldatului Nuţă, şi „limba” politică, impregnată de revoluţionarism a deţinuţilor. Boare de Waterloo face dovada abilităţii narative a lui Nicolae Stan. (Romînia literară, 9 mai, 1985)
    

Aşezarea

• RADU COMĂNESCU – Este un incomparabil stilist, în cea mai bună descendenţă a tradiţiei franceze. Naratorul însuşi posedă excepţionalul stil al tuturor neoromancierilor – elegant, intelectual, clar, laconic, pur, distins, o veritabilă încîntare pentru un lector avizat. (Luceafărul, 14 mai, 1988)
• MIHAI UNGHEANU – Tăietura intelectuală nu este la Nicolae Stan o poză. El nu este un prozator a suprafeţelor, ci al sondajelor, al introspecţiei, al finei analize psihologice sau de conduită. (Luceafărul, 23 septembrie, 1989)
• VALERIU CRISTEA – Lui Nicolae Stan nu-i lipsesc calităţile necesare unui prozator. Lui Nicolae Stan nu i se poate contesta talentul.(Romînia literară, 19 oct., 1989)
    

Apă Neagră

• DAN-SILVIU BOERESCU – Cartea lui Nicolae Stan este una din puţinele încercări reuşite de roman total în proza autohtonă. Distribuirea registrelor funcţionale se face cu o dexteritate diabolică şi ar putea duce la ideea unei conspiraţii (a vocilor în roman), îndreptată împotriva logicii curente a prozei. Apă Neagră este o carte de mare şi etimologic distructivă fluiditate.(Cuvîntul, ian., 2000)
• GEO VASILE – Nicolae Stan povesteşte limpede, mereu interesant, autentic, creează climate psihologice tensionate, conturează comportamente verosimile, pasionale, deznădăjduite sau odioase. (Romînia literară, oct., 2000)
•  ION ROŞIORU – Nicolae Stan are un simţ acut al devnirii istorice şi puterea lui de a evoca se manifestă din plin, prin faţa cititorului evoluînd spiritul timpurilor revolute cu întreg pulsul lor. (Tomis, aug, 2000)
• CONSTANTIN DRAM – Sunt multe secvenţe ce ar merita comentate, atît pentru puterea lor de semnificaţie, cît şi pentru efectele lor de limbaj sau pentru simţul superior al ironiei ce îl caracterizează pe autor. Nu lipsesc scenele de virtuozitate, în care plăcerea pentru imagine domină toate celelalte atribute ale unui autor serios. (Convorbiri literare, sept., 2001)
• NICOLAE OPREA – Apă neagră este un roman antitotalitarist care are de toate – de la moravuri sociale şi politică, pîna la erotism, crimă şi senzţional. (Ziua literară, oct. 2002)
    

Evelyn

• TUDOREL URIAN – Nicolae Stan scrie o memorabilă epopee a oraşului pierdut în imensitatea Cîmpiei Bărăganului(…) Această carte este scrisă cu umor, inteligenţă şi har. (Romînia literară, sept., 2003
• CONSTANTIN DRAM – E o lume (…) în care decăderea umană este descrisă în înfăţişări mereu surprinzătoare, în registre în care se întîlnesc tragicul cu ironicul, umorul bine temperat, toate acestea în construcţii epice în care autorul este atent mereu să controleze un discurs în care canonul clasic se întîlneşte cu dezinvoltura modernă, textul dezvoltîndu-se mereu, după propria-i plăcere, aparent, după cerinţele povestirii, în mod cert. (Convorbiri literare, dec., 2003)
    

Nietzsche, ermitul vesel

• SORIN LAVRIC – Volumul trebuie să se fi născut dintr-o atracţie statornică, hrănită de o pasiune livrescă care a culminat în cercetare temeinică.(…) Dintre exegezele de limbă română, aceasta e cea mai clară lucrare dedicata profetului lui Zarathustra. Şi deopotrivă cea mai subtilă sub unghiul cerceterii bibliografiei critice. (…) Rezultatul este o incursiune serioasă şi documentată, pe care o citeşti cu atenţie nescăzută. (…) Volumul Nietzsche,ermitul vesel e un exemplu de cum poate exegeza filosofică să aiba virtuţi estetice, detaliu pe care îl resimţi în plăcerea cu care îi străbaţi paginile. (Romania Literara, nr. 20, 20 mai 2011).
    

Premii:

• Premiul pentru proză al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, pentru romanul Apa neagră, 2000.
• Premiul pentru proză al Concursului Naţional Alexandru Odobescu de la Călăraşi, pentru romanul Apa neagră, 2000.