Îl știam, desigur, din numeroasele întâlniri petrecute cu cele mai felurite prilejuri. Ne–am intersectat pe teritorii ale creației, poezia și publicistica fiindu-ne dragi amândurora. Am pentru el o admirație fără limite față de felul în care reușește să țină aprinsă o flacără de spiritualitate cât Bărăganul de mare, ba poate și mai cuprinzătoare, revista Helis din Slobozia. Știu cu ce eforturi se zămislește o revistă și știu, desigur, câte zbateri presupune menținerea ei în viață. Iar dacă asta se întâmplă de peste un deceniu și jumătate, atunci cu atât mai clară apare dimensiunea întregului edificiu. Căci o revistă, cu toate ale ei, din care nu lipsesc amărăciuni, dezamăgiri, eșecuri poate tocmai pentru a scoate și mai mult în evidență reușitele, ei bine, o revistă este o arhitectură aparte. De aceea spun că un izvoditor de revistă este el însuși un arhitect de o factură redutabilă, un amestec de fragilitate și rezistență îi este combustia ce-l călăuzește în echilibristica peste vâltorile vieții și îi dau energie să ajungă dincolo, la liman, unde se pitește așteptarea cititorilor.
Cam așa cred eu că este un părinte ce-și asumă nașterea și viața unei reviste și așa este și redactorul-șef al revistei Helis. Dar iată că pe 21 iunie, la Skopje, la sediul Uniunii Scriitorilor din Macedonia, într-o ceremonie de-a dreptul emoționantă, aveam să descopăr că în acest om sălășluiește un grăunte de sensibilitate doar a lui, o sensibilitate care mișcă altfel cuvintele spre inimile cititorilor. Chiar spre inimile și gândurile organizatorilor festivalului "Sărbătoarea teilor" de la Skopje, unde regină este poezia. În cadrul acestei sărbători anuale, de mai multe decenii, Uniunea Scriitorilor din Macedonia conferă cel mai valoros premiu al său pentru creație la doi poeți, unui macedonean și altuia din rândul scriitorilor de peste hotare.
Anul acesta, Sonja Stojmenska-Elzeser, președinta breslei scriitoricești din Macedonia, a înmânat lui Vidoe Vidicevski, din Bitola, premiul pentru creatorul din țară. Iar premiul pentru străinătate i l-a înmânat nimănui altuia decât unui român, poetului Gheorghe Dobre, festivitatea petrecându-se în prezența lui Viorel Stănilă, ambasadorul României la Skopje, care s-a întâlnit cu mica delegaţie din România şi a doua zi, la vila de oaspeţi a primarului capitalei Macedoniei, unde am fost cazaţi. Mulţumim pentru atenţia pe care ne-a acordat-o.
Așadar, poezia lui Gheorghe Dobre, spre mândria noastră, a primit "Sceptrul literar", ca semn al recunoașterii faptului că prietenul nostru este mare vrăjitor de cuvinte, punându-le să miște inimi nu doar acasă, ci și pe alte meleaguri. Distincția obținută de Gheorghe Dobre a mai fost acordată acamedicianului Nicolae Dabija și scriitorului Dumitru M. Ion, cu mult timp în urmă, deci prietenul nostru are de ce să fie mândru. Şi noi, alături de el.
Odată mai mult realizăm că „ republica” scriitorilor și artiștilor nu are granițe și este mare cât sufletul fiecăruia dintre noi.
Ziaristul Firiţă Carp şi poetul F. M. Ciocea l-au însoţit pe Gheorghe Dobre la importantul eveniment.
Firiță Carp
http://english.republika.mk/literary-scepter-awards-presented-to-poets-vidicevski-and-dobre/
http://skopje.mae.ro/local-news/926
