Publicat pe

Revista Helis 2018 iulie – august – septembrie


Revista Helis 2018 iulie – august – septembrie

Download         


9 comentarii la “Revista Helis 2018 iulie – august – septembrie

  1. Măcar la „comentarii” să mă văd și eu publicat aici, cu acest poem dental – DINȚII DEMOCRAȚIEI NOASTRE: un studiu, realizat de ADOM (Asociația Dental Office Managers) între 2008-2012 și 2013-2017, arată că 30% dintre români și-au pierdut toți dinții naturali, de 3 ori mai mult peste media europeană, iar 7 din 10 și-au pierdut cel puțin un dinte. Avem cei mai mulți dinți lipsă, 3 din 10 sunt complet știrbi.
    SFATUL MEDICULUI: azi, dentistul mi-a terminat lucrarea și mi-a dat mulajul parțial al danturii mele. De ce? „Puneți mulajul acesta pe birou și nu uitați să vă îngrijiți mai bine toți dinții! Vă vor ajuta la scris…!” 
    Toată după-amiaza m-am uitat la colții mei tociți, cei din gips. Doctorul are dreptate. Câinele democrației, presa, cetățenii trebuie urgent să treacă pe la dentistul meu, să-și repare dinții cu care să sfâșie.

  2. Dragă HELIS și stimată redacție, vin cu o propunere de activare a acestei rubrici – COMENTARII, ca un avanpost zilnic al revistei noastre trilunare, deschis tuturor celor ce doresc să posteze astfel, succint, constrânși doar de e-spațialitate! 

  3. Dintr-o regretabilă eroare digitală, reiese că 

    Viorel ALEXANDER, publicist cenzurat la Revista Helis 2018 iulie – august – septembrie

    Dimpotrivă, Revista HELIS nu m-a cenzurat încă! Și, lucru îmbucurător, rubrica sa de „comentarii” a început să funcționeze!

  4. „Chiar de mâine producătorii de film pot aplica pentru obținerea unor finanțări garantate de stat pentru producții românești și străine, realizate în țara noastră. Este cea mai atractivă schemă de ajutor de stat din Europa pentru cinematografie, care beneficiază de un buget anual de 50 de milioane de euro", a promis Dăncilă, joi, la Palatul Victoria.
    Iată unul din filmele făcute în România și pe banii noștri:

    https://nycontact.wordpress.com/2018/07/27/victor-nicolae-un-sicriu-pentru-romania-1021/ 

     

  5. ȘTIREA AERIANĂ: „Autoritățile germane anchetează circumstanțele producerii incidentului aerian…” ne informează strict deontologic presa: 2 adulți și un copil au murit pe loc, duminică după-amiaza, când un Cessna 172 Skyhawk… s-a izbit de o barieră de la capătul pistei, după aterizare, pe un aerodrom situat în zona montană Wasserkuppe, din landul german Hesse.
    Așa, da! Tocmai se ivise întrebarea firească: oare cum de au nimerit cei 3 nefericiți în calea unui avion? Nu era în zbor! Atunci, de ce se investighează „circumstanțele producerii incidentului aerian”?
    E un incident aerian… petrecut la sol! Nasol!

  6. Când se mai dezmeticește, criticismul larvar ne zice c-ar avea ceva necesitate morală în… reconsiderarea scriitorilor din exil, că și ei ar fi cumva în circuitul spiritualităţii noastre. Literatura nu ni s-ar mai întregi azi fără ei! 
    Care literatură? Aia cenzurată? Mutilată? Dirijată? Revoluționată primitiv? Cum să-l pui pe Eugen Ionescu lângă Davidoglu și Baranga? Cu ce poezie ne-am estetizat etic alegând între Arghezi și A. Toma? Sau între Beniuc și Păunescu? Sau între Marin Preda și Vintilă Horia!
    Călinescu a negat vehement valoarea noilor valuri ideologizate și neantul ne-a înghițit tot realismul paranoic. Mai bine ne-am integra foarte rarele excepții în creația exilului, adevăratul nostru circuit spiritual. Cele câteva istorii și dicționare literare ale epocii cenzurate au ajuns deja în coșul de gunoi. 
    Noroc cu digitalitatea!

  7. RAPSODIA ROMÂNĂ S-A DEZACORDAT : De ce nu ne mai unim odată cu Rep.Moldova? Pentru că adevărata problemă e REÎNTREGIREA -100! Între separatiști și unioniști, nu va exista armonizare niciodată. Lipsește dirijorul! Parlamentul trădător și laș, unanim samavolnic, a votat, după însângeratul 22Dec”89, recunoașterea ”Republicii Moldova” ca stat independent şi suveran. Adică a lăsat-o de izbeliște acolo unde era și cu cine se-nsoțea. 
    „Ce unire, fraților, cumnaților?” zice moldoveanul: ”Să ne unim 2 nevoi?” Nici cele 5sau9 milioane de români plecați, fugiți, alungați, umiliți, despărțiți tragic de patria-mumă, într-un număr de peste 3sau5 ori mai mare decât toți românii noștri din teritoriile cedate, nu-și mai vor unirea lor amărășteană cu România!

  8. Lumea ni se recompune rezonabil, din partea umanului inuman, după interesele sale prioritare, abuzând de pasiuni calculate, mascate „obiectiv”. Digitalitatea a învins postmodernitatea și victoria ei încă se omologhează. Internetul îi acceptă și pe analfabeții cultural. Schimbările par epocale, de nestăvilit, la suprafață. Conectanții se deconectează cultural și demonstrează majoritar că pot subzista independent.
    Cunoașterea indirectă depinde de procesarea pericolului suprem, tot mai inevitabil. Din virtual, alterarea esențelor ne amenință umanitatea, deja degradată. Și aceasta se numește tot cultură: film, fotbal, manele, migrație, criză, dependență, datorie, imbecilitate, drog, politică, pornografie… .

  9. „Băiat mare și plânge!” zicea mama, când mi-era foame și frig. „Uite la mine, mă plâng fără rușine, că mi-e foame și frig!” îmi spuneam și eu, când n-aveam pâine și geamul înghețase! Mergeam la film, să mă-ncălzesc.

    Acu”Plânge Ardealul și Banatul / Moldova și tot Regatul / Măi, bade! // Varsă țara lacrimi grele, Găurind pământ cu ele // Iar românii-s milioane, Stau și plâng, și mor de foame…” plânge cântul românesc, geme, bocește…

    Uitați-vă la ei, niște sărăntoci, niște proști! Nu vă mai e rușine, mă?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *