Publicat pe 33 comentarii

Revista Helis 2018 iulie – august – septembrie


Revista Helis 2018 iulie – august – septembrie

Download         


33 de comentarii la „Revista Helis 2018 iulie – august – septembrie

  1. Măcar la „comentarii” să mă văd și eu publicat aici, cu acest poem dental – DINȚII DEMOCRAȚIEI NOASTRE: un studiu, realizat de ADOM (Asociația Dental Office Managers) între 2008-2012 și 2013-2017, arată că 30% dintre români și-au pierdut toți dinții naturali, de 3 ori mai mult peste media europeană, iar 7 din 10 și-au pierdut cel puțin un dinte. Avem cei mai mulți dinți lipsă, 3 din 10 sunt complet știrbi.
    SFATUL MEDICULUI: azi, dentistul mi-a terminat lucrarea și mi-a dat mulajul parțial al danturii mele. De ce? „Puneți mulajul acesta pe birou și nu uitați să vă îngrijiți mai bine toți dinții! Vă vor ajuta la scris…!” 
    Toată după-amiaza m-am uitat la colții mei tociți, cei din gips. Doctorul are dreptate. Câinele democrației, presa, cetățenii trebuie urgent să treacă pe la dentistul meu, să-și repare dinții cu care să sfâșie.

  2. Dragă HELIS și stimată redacție, vin cu o propunere de activare a acestei rubrici – COMENTARII, ca un avanpost zilnic al revistei noastre trilunare, deschis tuturor celor ce doresc să posteze astfel, succint, constrânși doar de e-spațialitate! 

  3. Dintr-o regretabilă eroare digitală, reiese că 

    Viorel ALEXANDER, publicist cenzurat la Revista Helis 2018 iulie – august – septembrie

    Dimpotrivă, Revista HELIS nu m-a cenzurat încă! Și, lucru îmbucurător, rubrica sa de „comentarii” a început să funcționeze!

  4. „Chiar de mâine producătorii de film pot aplica pentru obținerea unor finanțări garantate de stat pentru producții românești și străine, realizate în țara noastră. Este cea mai atractivă schemă de ajutor de stat din Europa pentru cinematografie, care beneficiază de un buget anual de 50 de milioane de euro", a promis Dăncilă, joi, la Palatul Victoria.
    Iată unul din filmele făcute în România și pe banii noștri:

    https://nycontact.wordpress.com/2018/07/27/victor-nicolae-un-sicriu-pentru-romania-1021/ 

     

  5. ȘTIREA AERIANĂ: „Autoritățile germane anchetează circumstanțele producerii incidentului aerian…” ne informează strict deontologic presa: 2 adulți și un copil au murit pe loc, duminică după-amiaza, când un Cessna 172 Skyhawk… s-a izbit de o barieră de la capătul pistei, după aterizare, pe un aerodrom situat în zona montană Wasserkuppe, din landul german Hesse.
    Așa, da! Tocmai se ivise întrebarea firească: oare cum de au nimerit cei 3 nefericiți în calea unui avion? Nu era în zbor! Atunci, de ce se investighează „circumstanțele producerii incidentului aerian”?
    E un incident aerian… petrecut la sol! Nasol!

  6. Când se mai dezmeticește, criticismul larvar ne zice c-ar avea ceva necesitate morală în… reconsiderarea scriitorilor din exil, că și ei ar fi cumva în circuitul spiritualităţii noastre. Literatura nu ni s-ar mai întregi azi fără ei! 
    Care literatură? Aia cenzurată? Mutilată? Dirijată? Revoluționată primitiv? Cum să-l pui pe Eugen Ionescu lângă Davidoglu și Baranga? Cu ce poezie ne-am estetizat etic alegând între Arghezi și A. Toma? Sau între Beniuc și Păunescu? Sau între Marin Preda și Vintilă Horia!
    Călinescu a negat vehement valoarea noilor valuri ideologizate și neantul ne-a înghițit tot realismul paranoic. Mai bine ne-am integra foarte rarele excepții în creația exilului, adevăratul nostru circuit spiritual. Cele câteva istorii și dicționare literare ale epocii cenzurate au ajuns deja în coșul de gunoi. 
    Noroc cu digitalitatea!

  7. RAPSODIA ROMÂNĂ S-A DEZACORDAT : De ce nu ne mai unim odată cu Rep.Moldova? Pentru că adevărata problemă e REÎNTREGIREA -100! Între separatiști și unioniști, nu va exista armonizare niciodată. Lipsește dirijorul! Parlamentul trădător și laș, unanim samavolnic, a votat, după însângeratul 22Dec”89, recunoașterea ”Republicii Moldova” ca stat independent şi suveran. Adică a lăsat-o de izbeliște acolo unde era și cu cine se-nsoțea. 
    „Ce unire, fraților, cumnaților?” zice moldoveanul: ”Să ne unim 2 nevoi?” Nici cele 5sau9 milioane de români plecați, fugiți, alungați, umiliți, despărțiți tragic de patria-mumă, într-un număr de peste 3sau5 ori mai mare decât toți românii noștri din teritoriile cedate, nu-și mai vor unirea lor amărășteană cu România!

  8. Lumea ni se recompune rezonabil, din partea umanului inuman, după interesele sale prioritare, abuzând de pasiuni calculate, mascate „obiectiv”. Digitalitatea a învins postmodernitatea și victoria ei încă se omologhează. Internetul îi acceptă și pe analfabeții cultural. Schimbările par epocale, de nestăvilit, la suprafață. Conectanții se deconectează cultural și demonstrează majoritar că pot subzista independent.
    Cunoașterea indirectă depinde de procesarea pericolului suprem, tot mai inevitabil. Din virtual, alterarea esențelor ne amenință umanitatea, deja degradată. Și aceasta se numește tot cultură: film, fotbal, manele, migrație, criză, dependență, datorie, imbecilitate, drog, politică, pornografie… .

  9. „Băiat mare și plânge!” zicea mama, când mi-era foame și frig. „Uite la mine, mă plâng fără rușine, că mi-e foame și frig!” îmi spuneam și eu, când n-aveam pâine și geamul înghețase! Mergeam la film, să mă-ncălzesc.

    Acu”Plânge Ardealul și Banatul / Moldova și tot Regatul / Măi, bade! // Varsă țara lacrimi grele, Găurind pământ cu ele // Iar românii-s milioane, Stau și plâng, și mor de foame…” plânge cântul românesc, geme, bocește…

    Uitați-vă la ei, niște sărăntoci, niște proști! Nu vă mai e rușine, mă?

  10. „frunzele-n vii au ruginit / și noi ne-am digitalizat, 
    ce a fost verde-i poluat / și ce-am iubit s-a defrișat” 

    Analizând textul acesta ca palimpsest plagiativ, constatăm actualitatea eminesciană în deplinătatea fotosintezei sale. Primul vers e mai mult decât o constatare viticolă: frunzele din cei vii s-au veștejit. A intervenit calambureala: vie/în vie/învie/viu/vii!

    Persistă aceeași confuzie între oxidare și oxigenare… a poeziei! 
    Ați văzut vreodată cât lirism degajă un buletin de analize medicale sau extragerea rădăcinii din măseaua de minte? Dar tragismul diagnosticului fatal? Dar poluarea metaforei până la dispariție? Ca să nu mai vorbim de defrișarea poeziei din ultimii 70 de ani!
    Dar rândunelele? S-au dus!

  11. „…considerăm că implicarea politică a domnului Tudorel Toader pune în pericol raporturile dintre reprezentanții universității cu partenerii sociali și educaționali externi, raporturile dintre angajații Universității noastre și, nu în ultimul rând, relațiile cu foștii, actualii și viitorii noștri studenți” consideră epistolar niște „profesori și cercetători din mediul academic” pentru „revocarea din funcția de rector (auto-suspendat) a domnului profesor universitar dr.Tudorel Toader”. 
    Iată o excludere oribilă dintr-o cloacă academizată, iremediabil stigmatizată! Onoare exclusului! Fiindcă stimabilii idiotizați au distrus totul și nu mai permit nicio excepție. 
    De această dată, intransigența lor devastatoare consfințește însă prima trecere, de la o injustiție generalizată, la revitalizarea mult doritei noastre justiții adevărate!

  12. ”Cred că-n toată istoria poporului român nu s-a scris așa de mult ca acum”, crede Gh.Dobre în recentul Helis-pg3. Dar, o întrebare firească sare din arc și cade alături: atunci, de ce Revista HELIS s-a redus la 4nr/an, de la 12 pe an? Și de ce nr. ei de pagini tot scade din ce în ce mai alert? De ce dispar librăriile? De ce tirajele sunt mai mult confidențiale? De ce nu cumpără nimeni revistele literare tipărite?  De ce analfabetismul înflorește sportu-n țara mea? Mă uit la ea și-mi plânge inima!

  13. Marguerite Porete a ars pe rugul din Place de Grève (1iun1310) împreună cu „Le miroir des îmes simples et anéanties”: 'Eu sunt Dumnezeu, spune Dragostea, pentru că Iubirea este Dumnezeu și Dumnezeu este Iubire, și acest Suflet este Dumnezeu prin starea Iubirii. Eu sunt Dumnezeu prin natura divină și acest Suflet este Dumnezeu prin neprihănirea Iubirii". Unirea extatică, deplină, cu divinitatea e mai presus de orice, fiindcă virtutea se subînțelege. 21 de maeştri teologi au dispus de 15 extrase de la începutul cărţii sale, condamnând doar pe baza primului şi ultimului extras. Erezie! 
    Vreme de 700 de ani, întreaga noastră cultură a fost supusă sistematic unei astfel de judecăți a marilor specialiști într-o totală necunoștință de cauză! 
    De 70 de ani, nu mai avem nici literatură, nici critici literari! Doar cenzură!

  14. Victorie sau înfrângere? Sărbătorim sau comemorăm? Rememorăm sau delirăm? Sărbătorirea comemorativă a Zilei Revoluţiei Române din 22Dec.1989 a căzut în balta Centenarului și a imnului nostru național, mârâit, fără cuvinte! 
    Ce omagiam la 23 August? Dar la 30 Decembrie? Dar la 24 sau 26 Ianuarie? Dar la 1 sau 9 Mai? Unde ne sunt istoricii? Dar academicienii coanei Leana? Dar elita tâmpiților lui Băsescu?
    Inflația „sărbătorilor fericite!” produce alergii hibernale! Ni s-a umplut calendarul cu sărbătoriri nefaste! Fără porcul din ogradă, masa creștinului va fi plină cu organisme modificate genetic. Tradiția GMO colindă devastator din nostalgie-n nostalgie, din brad în bradul și mai defrișat, din ulcer în ulcer și „Iată vin în cale, Se cobor la vale Trei turme…” fiindcă „trei păstori se întâlniră”-n „miorița” gurii de rai…

  15. Pentru că tăierea tradițională a porcului în ogradă nu se conformează normelor europene, încerc să-mi cumpăr un pistol special sau ceva ce produce electroșocuri, pentru asomarea cotețului gol! Între timp, un cosmonaut a venit cu Art.352 CP să mă bage la pușcărie pe 2 ani: ori eu, ori porcul! Că-i pestă!
    Așa că mi-am făcut un porc de zăpadă și l-am tăiat în Ajunul Crăciunului. E un ger în casă tocmai bun să nu mi-l topească. L-am și pârlit, cu știrile false din porcăria televizată. Când să trec la tranșare, îmi intră pe ușă un alt cosmonaut și-mi confiscă porcul cu mărul în gură, fiindcă alt articol-CP îmi interzice să folosesc zăpada din apă grav contaminată, poluată și infectocontagioasă!
    Doresc autorității vigilente un Crăciun la fel de flâmând și înghețat!
    Unde dracu-i pistolul ăla care își asumă… asomarea!

  16. „Se instituie anul 2019 drept 'Anul cărţii'. În 'anul Cărţii' se lansează programul naţional 'România citeşte'…” – în 28 nov. Camera Deputaţilor a aprobat acest proiect, devenit imediat lege prin semnătura prezidențială. 
    Care carte? Cea Sfântă? Constituția? Prostituția? Cărțile de joc de la Casino? Cărțile de credit? Cărțile negre? Cele tipărite? Cele electronice? Cele de la closet?
    Deputații nu citesc nici proiectele lor de lege. Președintele biografiază cu ajutor din umbră! Închisorile gem de manuscrise. Asfaltul geme de volume aruncate. Nu avem distribuire a cărții. Nici librării. Marii grafomani ai revoluției culturale zac de 30 de ani, dar au ajuns academicieni. De 7 decade, istoriile literare sunt încropite de critici proveniți din cenzori, care nici nu citeau ceea ce exegezau. 
    Anul Cărții va fi deplin încununat de „succesuri” dislexice! Ura! Cine are carte are parte! Și cine are parte n-are ce mânca!

     

  17. Cabinetul regal saudit confirmă că regele Salman a recuperat 'fonduri, pentru bugetul public al statului, de peste 400 miliarde de riali (106 mil.dolari / 93 mil.euro) sub formă de bunuri imobiliare, comerciale, acţiuni şi bani lichizi'. Elitiști economici şi politici ai regatului au fost arestați în Ritz-Carlton din Riad și, după unele declarații, chiar supuși torturii. 
    Astăzi, 1% din populaţia planetei deţine mai mult decât restul de 99%. 
    Cum mai e posibilă redistribuirea acestor acumulări gigantic exagerate? 
    Prin revoluții? Prin amestecul sângelui elitist cu cel al străzii?
    Exemplul saudit e edificator. Numai ei, între ei, își mai pot regla conturile!

  18. CULTURA INCULTURII – Școlile produc și ignoranță: 1 elev din 4 rămâne "analfabet funcțional" a raportat Change for Equality conf. PISA. 
    25% din tineret nu dispun de mijloacele necesare informării. Chiar dacă știu să citească, nu pot descifra instrucțiunile de folosire a drogurilor, facturile, programul trenurilor… și chiar ora arătată de limbile ceasurilor clasice. 
    Deja a apărut o „Nonliterate society”, ce desemnează populații sau culturi fără limbi scrise. Nonliterate nu-i un analfabetism, ce indică într-o societate literată pe cel ce n-a învățat cititul și scrisul. Acest termen însă are mai multe avantaje față de echivalenții: primitivi, preliterați sau sălbatici. Pentru cine nu înțelege diferențele, cineva poate fi civilizat, chiar dacă nu dispune de cultura necesară. Orice precaritate educațională a sa se numește tot cultură!

  19. Nimeni nu deplânge dispariția literaturii noastre! Schizofrenia însă persistă. Cenzorii s-au menținut la putere și au distrus tot, în numele neantizării. Tânăra generație n-a auzit de Marin Preda, DRPopescu, Dtru Popescu, Buzura, Barbu, Lăncrănjan, Manolescu sau Simion, ajuns preș.de Academie! Culmea mizeriei culturale! Academia coanei Leana! Ăștia nici n-au mai scris după”89, dar n-au lăsat nici pe alții. Cei rămași în decizie au distrus editurile, revistele literare, distribuția de carte și librăriile. Dracu-și mai aduce aminte de ei. Istoriile și dicționarele literare ale dislexicilor noștri universitari sunt doar niște mormane de moloz cu moț. De bibliotecile celor 40 de ani ai ideologiei paranoice, s-a ales praful! Și de cinemateca epopeică! Și de pinacoteca omagială! Și de dramaturgie! Și de cântarea-n dodii a României!

  20. „Ați sărit pe mine. Nu dau niciun fel de declarație, pentru că nu vreau. Vreți să mă tâlhăriți, nu înțeleg?", i-a acuzat pe jurnaliști fostul procuror Negulescu exact acum 1an. S-a întors în Parchetul lui General și a sunat la 112: alo, poliția!
    Când un procuror vă cere o declarație contrar voinței dvs. asta se numește „tâlhărie”! Și lupta anticorupție s-a transformat tot într-o tâlhărie. S-au smuls așa declarații dictate, mărturii mincinoase, delațiuni și retrocedări. S-au pus la cale înscenări, alegeri frauduloase, spectacole-n cătușe, trădări și vulnerabilizări. Printr-o „tâlhăriadă legală”, caracatița porcurorilor a distrus totul în jur. Statul nu mai e nici în poziție de drepți, nici paralel, nici captiv. Statul e pur și simplu paradit! Țară paradită, țărani paradiți, sănătate mintală paradită, viitor paradit, suveranitate paradită!

  21. Atrasă în capcana credibilității, tânăra generație caută cu înverșunare orice o mai poate amăgi. Gândirea ei pozitivă e singurul remediu de a vedea și partea plină a unui pahar în întregime gol. O inocență blondă luptă aprig pe media socială pentru tăierea pensiei mamei sale, singura lor sursă de venit. Pensionarii nu și-au lăsat libere locurile de muncă – ele au dispărut. 
    Supraviețuirea scade odată cu înaintarea în vârstă. Dificultățile familiale, drogurile, excesul alcoolic, imposibilitatea de a obține asistență medicală, spaimele de azi pentru ziua de mâine îi vor face pe cei de vârstă mijlocie să ajungă mai rău la bătrânețe decât cei ce trec acum de 65 ani. Rămășițele clasei muncitoare alunecă vertiginos pe panta depresiei profunde. Între ieșirea din minți și sinucidere, moartea provocată de disperare face ravagii.

  22. „Au fost declanşate cercetări în vederea stabilirii cauzelor şi condiţiilor în care s-a produs decesul”, declară succint Poliţia Capitalei, conf.Mediafax. Poliţiştii Biroului Morţi Suspecte au dat duminică de un cadavru, în sala de ședințe a Casei de avocatură „Muşat şi Asociaţii” din Zona Aviatorilor. Sursele judiciare nu l-au identificat încă public pe bărbatul de 59 ani, activ în această Casă cu impact puternic în ultimii 25 ani: l-a avut client pe însuși Iohannis şi a apărat interesele Statului Român chiar și la Curtea de Arbitraj din Washington.
    Previzibilitatea mușamalizării cercetărilor e maximă și dovedită în mod continuat. Serialul „morților suspecte” beneficiază de o regie impecabilă. Dacă procurorii se aruncă de la etaj și judecătorii, de pe acoperișuri, avocații își aleg sinuciderea-n ștreang.

  23. „Vrem un preşedinte implicat şi responsabil, care să răspundă voinţelor poporului şi un guvern profesionist”, a spus Cioloş undeva, pe la Timişoara. Presa derutantă i-a considerat cititul de pe instrucțiuni ca „primul atac frontal” la cel ce l-a pus premier în 2015. Iohannis a auzit mai bine că, de fapt „vrem un alt președinte”! Și a-nceput să-și facă bagajele.
    Ce coincidență! A 2a zi, în13mai, a apărut Barometrul Academiei Române. Nu l-am găsit pe site-ul academic. Însă precis a sintetizat „ghinionul”! L-a lansat la nivel de „simbol spiritual” prin cercetarea fundamentală din Laboratorul de Analiză a Războiului Informaţional şi Comunicare Strategică. 
    Deci, ce-i LARICS? Întrebați-l pe Coldea!
    Dar ce legătură ar fi între Academie și acest LARICS
    Întrebați-l pe „academicianul lui Coldea”!

  24. Depusă ca propunere legislativă "Legea recunoștinței între generații" ar obliga urmașii să aibă grijă financiară de părinți, bunici și străbunici, sub amenințarea amenzii sau închisorii. Sub reglementarea "abandonului emoțional" se ascund însă o serie de radieri flagrante din relicva contractului social. 
    Pe când legea adopției bătrânilor? ca oricine să pună laba pe câte un bătrân, prin judecătorie, după care, intră în casa lui, îl duce forțat la azil și îi fură tot ce a agonisit? Oricum „Adopțiile internaționale” ale vârstnicilor funcționează, alături de alte extracții diabolice din avuția națională! Începe vânătoarea? 
    În concordanță funestă cu eliminarea pensiilor, cu obținerea prin instanță a moștenirii, cu scoaterea banilor din diasporă, cu desființarea contractului legal de muncă, inclusiv asigurările sociale!

  25. …scriem, scrim, scrim, între scriere, scrimă și crimă!

    …scrim fără să știm să mai citim ce am scrim, baletăm fără să știm să dansăm și cântăm fără să știm că ne văietăm, sângerăm, avortăm…

    …și iar scrim, scrim, scrim, fără să ne mai pese de ce, pentru ce, pentru cine, printre crime…

    …scrim, scrim, scrim… pentru nimeni!

  26. …umbra mea mă confundă cu o pată solară… împotmolită… 

    …în funcționarea interioară a stelei, estimând fenomene conexe…

    …și, dacă-n lupta cu îngerul, exigența impusă sacralității nu m-a autoflagelat încă, înseamnă că paradoxul înlocuitor suferă amarnic și timpurile s-au întors pe dos, vidate de iubirile cu sens… doar utilitatea circumstanțială extrage plăceri cu orice preț… incitare… excitare… extenuare…

    …menstruația gândirii confirmă eșecul… eros steril…

    …totul și-a abandonat reunirea cu sinele… minim solar… transferul își pierde semnificațiile… chiar dacă perechile contrare de genuri supreme rămân încă identice…

    …cu ochii-n pete, cercetez indirect câmpul magnetic solar…

    …și-n lupta cu îngerul, nu mai știu cine sunt eu și nici cine va pierde totul…

  27. …alo, cenzura, am preluat o revoltă-tv-newyork,
    am rescris-o, am postat-o pe Fbk
    și m-am ales cu contul închis!

    acolo, e voie!
    la noi, mucles!

  28. c19 îi atacă doar pe cei grav bolnavi…
    celor sănătoși, le afectează numai creierul, mintea și rațiunea

  29. „cancel culture” e ceea ce suprimă previziunea, experimentul, asumarea riscurilor și chiar eroarea dorinței de a avea mereu dreptate, afectând vitalitatea celor mai vitale cauze, prin restricționarea confruntărilor și anihilarea participării democratice, în vreme ce violența protestelor amorțesc normele dezbaterii deschise și de tolerare a diferențelor în favoarea rigidităților ideologice – sugrumarea libertății de exprimare instaurează climatul intoleranței într-o societate… și așa total debusolată

  30. utilitatea intelectualului idiot constă în generarea de culturi anti-intelectuale, omogene, și extrem de înregimentate pentru mase… atenție la principiile, ce disting legăturile și opozițiile esențiale între noțiunile dominante, cu funcții de comandă și control ale gândirii!… a 4-a Revoluție Industrială… sau a 4-a Mare Trezire, va face, din plutocrația financiaristă, o lugubră oligarhie tehnocratistă…

  31. de 70 de ani, critica de specialitate e de sorginte ideologică, practicată de o mafie ce n-are nimic în comun cu valoarea nominală… iar cenzura cea mai drastică are ordin de a înlătura pe oricine ar vrea să efectueze propria cercetare pentru confirmarea în derulare… ţinta cenzurii prin ‘cancel culture’ distruge și relaţia dintre disidenţă și deșteptarea inerentă…

  32. …și paradoxul celor 70 de ani de „cancel culture” stă în planurile editoriale și artistice, unde pătrundeau, ca să ajungă în atenția evaluativă, doar propagandiștii între ei: toți marii noștri scriitori comuniști erau cenzori ordinari, angajați la edituri, reviste și universități!

  33. exagerările, amenințările, restricțiile și abuzurile au instaurat dictatura virusologică, oricând capabilă de pandemizări politice… pe cât de ușor ne-am lăsat convinși să renunțăm la libertățile noastre, pe atât de greu ne va fi să le mai recâștigăm vreodată… cu totul surprinzător, suprimarea libertății de expresie e totuși în favoarea puterii sale, atâta timp cât controlul adevărului e imposibil, din cauza alternativelor de exprimare ale acestuia…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *