revista_helis
"... nu trebuie să ne îndoim că şi cuvintele, la fel cu imaginaţia, pot fi cauză de multe şi mari erori, dacă nu ne păzim bine de ele" - Spinoza

Actualizat  15.06.2015

 
 
 
 

Evenimente 2015


Acum învaţă şi îngerii să danseze!


    Vara din anul acesta a slobozit o ploaie de soare peste Câmpia Ialomiţei de i s-a crăpat obrazul după un strop de apă. Deşi luna lui cuptor n-a sosit, canicula s-a instalat confortabil cu tot arsenalul avut la îndemână. Zăduful prăvălit peste noi ca un blestem smulge din când în când câte un fir din zestrea Câmpiei.
    Focul din cer l-a răpit de data aceasta pe prietenul, pe maestrul coregraf Mihail Runcan.
    Răsărit din lutul acestui câmp binecuvântat de apa sfinţită în Altarul Bucegilor, nea Mihai, fin cunoscător al mişcărilor oamenilor din câmpie, le-a înţeles într-un fel deosebit faţă de ceilalţi, denumindu-le jocuri.
    Dansul popular, manifestare a vioiciunii, a bucuriei, a satisfacţiei şi uneori chiar a durerii, a fost elementul de comuniune dintre omul Runcan şi Bărăgan.
    El l-a studiat, l-a cercetat, l-a înţeles şi apoi pentru a nu fi uitat l-a pus în scenă şi l-a consemnat în culegerile de Jocuri Populare” spre a nu se risipi o avere adunată cu grijă şi mare greutate în decursul veacurilor.
    În fond ce a descoperit omul Runcan?
    Jocul, dansul în multe situaţii reprezintă mişcările omului din câmpie. Ritmul, pasul şi strigarea care le însoţeşte îşi găsesc reflectare în starea vremii, în starea sufletului, în sănătatea omului şi în cele patru anotimpuri.
    Cu o lejeritate nativă a consemnat aceste jocuri cărora le-a împrumutat denumiri întruchipând stări, însuşiri: Şchioapa, Neagra, Hora în bătaie, Brânza, Popârlanul, Ţigăneasca, Drugu, Ghimpele, Iala, cultivându-le în comunităţile din câmpie în cadrul ansamblurilor artistice, iar prin consemnarea în scris introducându-le în patrimoniul cultural naţional.
    Un prieten afirma nu demult că „o comunitate care nu are povestitor nu există”. Bărăganul are şi dansul povestit! Runcan este cel mai mare povestitor al jocului şi dansului din Câmpia Ialomiţei, omul care a strâns alături generaţi şi generaţii de tineri şi vârstnici îndrăgostiţi de tradiţia şi dansul popular, cărora le-a transmis nu numai tainele dansului dar şi dragostea şi priceperea sa.
    Comunitatea de simţire ialomiţeană HELIS este de azi mai săracă prin plecarea maestrului Mihail Runcan către scena eternă spre a învăţa îngerii să joace.
    Maestre! Umbră deasă şi veşnică recunoştinţă pentru zestrea pe care ne-ai lăsat-o!

Dumnezeu să te aibă în pază!

Vasile Iordache
15.06.201



Contorizare vizitatori