revista_helis
"... nu trebuie să ne îndoim că şi cuvintele, la fel cu imaginaţia, pot fi cauză de multe şi mari erori, dacă nu ne păzim bine de ele" - Spinoza

Actualizat  14.07.2015

 
 
 
 

Evenimente 2015


„Un foc viu” aprins la Urziceni
Lansare de carte: „Un foc viu”, de Marius Stan

    Focul viu este un fenomen natural datorat emanaţiei de gaze naturale care iese la suprafaţă prin fisurile scoarţei terestre, formând flăcări ce ard, aprinse fiind de razele solare (sau de către oameni, dacă flacăra se stinge).
    (Definiţie preluată de pe Wikipedia).
    „Dar cel mai bine e să creezi ceva sau pe cineva/ să tai o cărare prin pădurea imaginată de tine/ să aprinzi un foc viu din frunze şi lemne puţine/ sau din cuvinte”
    (Marius Stan / „Focul viu”).


    Comparând cele două citate de mai sus, am înţeles că titlul cărţii apărute recent la editura „Helis” nu putea fi unul mai nimerit. Aşa cum focul viu se naşte prin aprindere spontană de la razele solare, la fel şi în poezia lui Marius Stan se simte aprinderea „emanaţiilor” venite din inimă (adică tot din adânc), sub acţiunea unei scântei (scânteia putând lua diferite forme: fie subiectul îndrăgostirii, fie dragostea de părinţi, de natură, fie melancolia singurătăţii etc). Citind cartea lui Marius Stan, nu se poate să nu fii atins de focul viu arzând în versurile sale. Toţi confraţii cu care am discutat se declară de acord cu faptul că poezia lui Marius este una autentică, profundă sub aspectul unei simplităţi naturale, deloc căutate. Poezia autentică te arde precum focul, căci flacără nu se poate obţine din „ingrediente” false. N-ai să aprinzi apa în veci, cum în veci nu vei împiedica iubirile să ardă.
    Cartea a fost lansată sâmbătă, 11 iulie 2015, la Urziceni, în Casa de Cultură, amfitrioni fiind domnii Alexandru Bulandra, director al Bibliotecii din Urziceni, şi Nicolae Petrache, director al Casei de Cultură, precum şi directorul editurii Helis, scriitorul Gheorghe Dobre (totodată redactor de carte şi postfaţator).
    Sub reflectoarele Antenei 1 Slobozia, organizatorii au luat cuvântul, iar dintre cei prezenţi câţiva au exprimat opinii (toate apreciative) şi au citit câte o poezie din carte. La final, ne-am bucurat cu toţii să ascultăm cuvântul autorului, din care am reţinut în mod special faptul că primul şi cel mai exigent critic al său este Liliana, soţia sa, prezentă, de asemenea, la lansare. Se pare că Liliana Stan şi-a însuşit bine rolul, nu doar de soţie şi critic, dar şi pe acela cu totul special de soţie de poet. Nu cred că-i deloc uşor să fii soţie de poet.
    Marius: „I-am spus Lilianei: voi scrie o carte despre tine. Ea mi-a zis: Seriooos? Ia mai gândeşte-te! - Mă rog, voi scrie o carte în care majoritatea poeziilor sunt despre tine. Ea s-a încruntat şi mi-a zis: Mai gândeşte-te! - Ei, bine... jumătate din poezii sunt despre tine. A ridicat o sprânceană. - OK, ... voi scrie o carte în care 2-3 poezii sunt cu siguranţă despre tine.”
    Indiferent cine vor fi fost muzele - reale sau imaginare - ale poetului, noi, iubitorii de poezie ne-am bucurat aşa cum se bucură copiii de darurile de sub brad. Discuţiile au continuat în atmosfera elegantă a restaurantului „Diplomat” din Urziceni. Prezenţi la acest eveniment editorial au fost scriitorii: Gheorghe Dobre, Dan Elias, Nicolae Teoharie, Florin Ciocea, Alexandru Bulandra, Costel Bunoaica, Titi Damian, Alexandru Bulandra, Grigore Spermezan, Florentina Loredana Dalian, Lili Balcan, Dan Laurenţiu, Viorel Iagăr, conf. univ. dr. Petrică Cristea, cascadorul Adrian Pavlovschi. De asemenea, s-au aflat alături de Marius, tatăl său, prieteni, cunoştinţe, foşti colegi. Împreună, ne-am bucurat de focul viu aprins de Marius care, ori de câte ori vine de peste ocean, lăsând multiplele responsabilităţi din sfera ştiinţifică, doctorală etc, îşi face timp pentru a se întâlni şi cu noi, în special pentru că Urziceniul îl poartă în suflet, după cum mărturisea - într-un loc special. Întrebat fiind când mai are timp să scrie, Marius a răspuns că are destul şi, spre exemplificare, ne-a spus că cea mai recentă poezie a scris-o în avion pe drumul de la Chicago. Ne-a şi delectat cu lectura ei.
    Da, e bine „să aprinzi un foc viu”, chiar dacă nu întotdeauna acesta reuşeşte să-ţi lumineze interiorul cât să te găseşti pe tine. „M-am lungit pe podea şi am închis ochii/ dar înlăuntru nu era/ nu era nimeni” (Adevărul şi numai adevărul)

Florentina Loredana DALIAN
Slobozia, 12 iulie 2015



Contorizare vizitatori