Publicat pe

Ioan NEȘU

S-a născut la 1 iulie 1950 în oraşul Târgu Măgurele.

Inginer silvic şi cercetător ştiinţific în domeniul silviculturii, autor al unor lucrări despre perdelele forestiere de protecţie.
Prozator, membru al Uniunii Scriitorilor din România, a publicat mai multe romane: "Un pumn de iarbă" (1994), "Marele necunoscut" (1995), "Privire clandestină" (1996), "Zi de toamnă cu cal" (proza scurta, 1998), "Natură moartă cu statuie" (2000), "Alesul" (2002), “Ăştia” (2011), “Iepuraşul cel viteaz” (povestiri pentru copii, 2011).

A murit pe 29 ianuarie 2017 într-un spital din Bucureşti după o scurtă perioadă în care a acuzat dureri în piept.

Este prezent în revistele literare şi în mai multe antologii. Membru al Asociaţiei Culturale HELIS.

 

A publicat mai multe romane

 

  • „Un pumn de iarbă" (1994),
  • „Marele necunoscut" (1995),
  • „Privire clandestină" (1996),
  • „Zi de toamnă cu cal" (proza scurta, 1998),
  • „Natură moartă cu statuie" (2000),
  • „Alesul" (2002),
  • „Ăştia” (2011),
  • „Iepuraşul cel viteaz” (povestiri pentru copii, 2011).

 

Referințe critice

O circulaţie defectuoasă a carţilor face ca acest roman, Alesul, al lui I. Neşu, să ajungă la mine cu o întârziere de trei ani. Nu e, probabil, singura nedreptate pentru creator. Titlul pare, în acest context, o ironie amară – Alesul. Romanul s-a ales pe căi neştiute şi neîntortocheate până a ajuns în mâinile mele ca cititor.

Îl cunosc pe I. Neşu din romanul anterior – Natură moartă cu statuie – ca pe un prozator de forţa, cu propensiune către simbolic şi parabolic. Experienţa românească a sec. al XX-lea şi-a pus amprenta asupra scrisului său. Ca prozator, I. Neşu este, deopotrivă, un constructor, preferând formule narative clasice, şi un imaginativ, reunind în spaţiul epicii sale dimensiuni ale realismului fantastic şi magic.

Problema alegerii pune în discuţie (…) Citește mai departe

 

Publicat pe

Victor NICOLAE

S-a născut la 27 iulie 1950 în municipiul Urziceni.

Debut literar: TRIBUNA, Cluj, 1981.

Membru al UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA.
Membru al Academiei de Ştiinţe, Literatură şi Arte.
Editorialist la ”NEW YORK MAGAZIN”.

  CĂRŢI, REVISTE, DRAMATURGIE:

  • ”SPĂRGĂTORII DE VITRINE”, roman – Editura DACIA, 1984
  • ”VRĂJITOAREA CIK… LA CIRC”, comedie pentru copii – premiera absolută: 30 martie 1986, la Teatrul Naţional Cluj (regia: Dorel VIŞAN) şi apoi la Teatrul ”Toma Caragiu” Ploieşti
  • ”GIGANTICA”, roman – Editura DACIA, în 1988.
  • ”EŞAFODUL”, revistă de autor, editată de Teatrul Naţional Cluj-Napoca, 1991.
  • ”SATYRICON” (scenariu după Petronius) – Teatrul Naţional Târgu-Mureş – premieră pe ţară: 16 aprilie 1994 – Regia: Victor Ioan FRUNZĂ, Scenografia şi Costumele: Adriana GRAND – Premiul UNITER pentru Cel mai bun spectacol al anului 1994
  • ”SATYRICON: temă / PETRONIUS cu variaţiuni / Victor NICOLAE”, Editura POPA'S ART şi o nouă ediţie la Editura UNITEXT – coeditare Teatrul Național Târgu-Mureş, 1994
  • ”TEATRUL NAŢIONAL Cluj-Napoca: Studiu monografic” (coautor) – Editat de TNC-N, 1994
  • GALA '75 (revistă TNC-N, 1994, redactor-şef)
  • ”RECVIEM PENTRU PYGMALION” – nuvelă / scenariu dramatic,
  • ”ENIGMA CHEII DE ARGINT” – Almanahul Asociaţiei Scriitorilor Cluj, 1985
  • ”THYL ULENSPIEGEL” – (scenariu după Charles de Coster) – TEATRUL NAŢIONAL CLUJ-NAPOCA – Data premierei: 9 aprilie 1995 – Regia: Anca Bradu-Panazan, Decorul: T. Th. Ciupe, Muzica: Marius Marchiş
  • ”TAMERLAN CEL MARE” (versiune scenică, după Christopher Marlowe) – TEATRUL NAŢIONAL BUCUREŞTI – Data premierei: 27-03-1996, Regia: Victor Ioan FRUNZĂ. Scenografia: Adriana GRAND
  • ”LUPII DIN COLIVIE”, roman interzis de cenzură în 1987, apărut în 2002, Editura COGITO
  • ”NINIVE, EXTREMĂ URGENŢĂ!” – dosar literar în volumul ”RAPORTUL IONA” – alături de Ion Popescu-Brădiceni şi Virgil Bulat – Ed. COGITO, 2006
  • ”ANOTIMPUL TORNADELOR”, ciclu în antologia de poeme ”MURMURUL VOCILOR” (în română, franceză şi engleză) – Editura COGITO, 2007


  * PUBLICISTICĂ: NEW YORK MAGAZIN, HELIS, POESIS, STĂRUINŢA – revista liceului, S.L.A.S.T, UNU, AURORA, VATRA VECHE, FĂCLIA, CLOPOTUL, TRIBUNA…


  ** COAUTOR în ANTOLOGII / ALMANAHURI: Almanahul Asociaţiei Scriitorilor Cluj, 1984; ”Spectacol” – Almanah Tribuna, 1988; ”STAREA PROZEI”- Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2008; ”CLUJUL DIN CUVINTE”- Ed. CCŞ, 2008; ”CARTEA MEA FERMECATĂ”- Ed. CCŞ, 2009; ”CAIETELE DE POEZIE LUCIAN BLAGA” – FESTIVALUL INTERNAŢIONAL „LUCIAN BLAGA” ediţia a 20-a, Cluj-Napoca, 6-7 mai 2010.

Referinţe critice

”Reflectând asupra romanelor lui Joyce, Faulkner, Kafka, Borges, Proust, un prozator ca Victor Nicolae desenează un triunghi romanesc alcătuit din umor, deriziune şi un anume tragic al scriiturii” – Ion POPESCU-BRĂDICENI.
 

”Romancier, dramaturg, jurnalist, redactor asociat al editurilor DACIA, UNITEXT sau DACONDES PRESSS, Victor NICOLAE dă nume unei prezenţe rodnic sincretice în cadrul Uniunii Scriitorilor din România.” – Virgil BULAT

 

Victor Nicolae – prozator, critic şi eseist transmodern – nu poate întreprinde un demers analitic exhaustiv pe unul, două ori mai multe volume ca entităţi de sine stătătoare (ar fi prea puţin!) ci doar ca părţi organice ale unui univers relativ unitar, dar absolut divergent, contradictoriu, antitetic: viaţa – realitatea insuportabilă, în care arta în primul rând sucombă neconsolată iremediabil.” – George MIREA

 

…LUPII DIN COLIVIE reprezintă însă un roman excepţional, cel mai bun pe care l-am citit din 1989 încoace, pe care-l recomand cu căldură nu numai criticilor, deşi se ştie cât sunt unii dintre ei de subiectivi atunci când e vorba de formularea unor judecăţi de valoare, ci şi publicului larg, încă doritor de o literatură de calitate. Profund, autentic, tensionat, 'Lupii din colivie' stă foarte bine, în raft, între 'Dimineaţa pierdută' a Gabrielei Adameşteanu, şi 'Ultima noapte de dragoste…' a lui Camil Petrescu." Ion ISTRATE

 

Victor NICOLAE – LUPII DIN COLIVIE: ”Cu acest titlu aluziv la vechiul semn licantropic, lupul dacic, romancierul, dramaturgul, editorul apare în editura Cogito, după ce a zăcut prin fişetele cenzurii anului 1987. Subtextul, parabola, alegoria de tip sud-american, care pe atunci era o soluţie de spart nucile de cocos ale capsomanilor vigilenţei, la o lectură în libertatea actuală a sporit ameţitor, sibilinic, procedeul, în favoarea unui suprarealism cu “cheie” enciclopedică. Sau, dacă vreţi, o anagramare holocaustică. Romanul lui Victor Nicolae este literatura de sertar care contrazice afirmaţia iertatului-fie Marin Sorescu, care nega existenţa cărţii contestatare la ieşirea din ceauşism. Labirintic, destinul lecturii de-criptive elitice, romanul este ditirimbic, necruţător şi oarecum depresiv, cum dealtfel autorul lucrează acut pe claviatura psihanalizei…. Vag, ne amintim de “Viaţa şi opiniile lui Zacharias Lichter”, de Mateiu Caragiale. Decalcurile, însă, sunt transparente şi superioare. “S-a descoperit în tumorile maligne o nouă formă de viaţă (am zice, mai degrabă de …moarte! n.n.), care va înlocui actualele structuri biotice, mai rezistentă la nenorocirile abătute asupra planetei noastre, radiaţie, chimizare, dezastrul ultravioletelor, dereglarea termică. Iar pentru înlesnirea procesului de înlocuire trebuie împiedicată orice modalitate de vindecare de pe glob, prin sabotaj, prin corupţie sau prin crimă; umanitatea nu a fost niciodată mai periclitată, descoperirile ştiinţifice nu s-au întors niciodată cu o mai cumplită înverşunare împotriva omului şi totul în favoarea unui nebun canceros genial, căruia i s-a năzărit că astfel va fi socotit Creatorul şi Mântuitorul unei alte lumi probabile”… Un mesaj mai lucid şi mai sinistru nici că se poate! Cartea abundă în astfel de dezvoltări ale ideii de Catastrofism, fără a cădea în extrema ecologistică sau New Age… O carte cu totul extraordinară”.  –  Eugen EVU

 

Publicat pe

Ion ROȘIORU

Poet, prozator, eseist. Născut la 14 august 1944 în comuna Mânzăleşti, judeţul Buzău. Urmează Liceul Teoretic în comuna Beceni. Absolvent al Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti (1972). Profesor de limba şi literatura franceză la Liceul Teoretic „Ioan Cotovu” din oraşul Hârşova, din 1972 până în 2017. Cetăţean de onoare al oraşului de adopţie.

Debutează cu versuri în revista „Tomis” (nr. 1/1976).

Colaborează la: „Tomis”, „Luceafărul”, „România literară”, „Arcadia”, „Steaua”, „Revue Roumaine”, „Metafora”, „Dynamis”, „Orfeu”, „Orion”, „Amurg sentimental”, „Convorbiri literare”, „Dacia literară”, „Analele Dobrogei”, „Tribuna”, „Euro Poésie” (Franţa), „Albatros”, „Poezia”, „Poesis”, „Citadela”, „Spații culturale”, „Pro Saeculum”, „Axioma”, „Fereastra”, „Oglinda literară”, „Plumb”, „Bucovina literară”, „Ex Ponto”, „Helis”, „Litere”, „Bucureștiul literar și artistic” „,Agora”, „Agora literară”, „Constelații diamantine”, „Curtea de la Argeş”, „Apollon”, „Lettres de Malaisie, Pantouns”, „Sintagme literare”, „Memoria slovelor” ş.a.

 

PREMII LITERARE:

Laureat al mai multor concursuri de poezie: Premiul I „Panait Cerna”, Tulcea, în 1976; Premiul I la „Odă ţăranului român”, Buzău, 1980; Premiul special al juriului la „Moştenirea Văcăreştilor”, Târgovişte, 1988; Premiul oferit de „Revue française” pentru versuri scrise direct în limba franceză; Premiul revistei „Orion” în 1996 pentru cel mai bun haiku; Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Filiala „Dobrogea” şi al revistei „Tomis” pentru aport deosebit la susţinerea actului de cultură scrisă, în cadrul ediţiei a cincea a „Colocviilor tomitane” (1999); Premiul oferit de către „Biblioteque Internationale de poésie” (Franţa, 1999), Premiul „Florica Cristoforeanu” la Festivalul Internațional „Titel Constantinescu, Râmnicu Sărat, 2012 pentru traducerea volumului „Cele mai frumoase poezii” de Emile Verhaeren; Premiul Filialei Dobrogea a USR pentru traducerea unei selecţii de poeme ale lui Emile Verhaeren, 2013; Premiul „Mircea Micu”, în cadrul festivalului Internațional „Titel Constantinescu”, Râmnicu Sărat, 2013, pentru volumul de versuri „Mir(easmă”) de nard”.

Este cuprins cu un grupaj de versuri în antologia de poezie contemporană „Fereastra dinspre mare” (Constanţa, Editor Revista „Tomis”, 1995), în „Limba română este  Patria mea”, ediţia I, Bucureşti, 2013, în „Arta de a fi uman”, 8, Londra, 2014, în „Une poignée de pierreries”, www.éditions-jentayu.fr, Franţa, 2014, în Prix Naji Naaman, Liban, 2014.

 

 Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala „Dobrogea”, din anul 1996 și al ASLRQ din 2010

 

CĂRŢI PUBLICATE:

  • „La ţărmul grânelor” (Versuri, Bucureşti, Editura Litera, 1988);

  • „Îngeri indecişi” (Roman, Constanţa, Editura Europolis, 1995);

  • „Pur” (Versuri, Constanţa, Editura Ex Ponto, 1998);

  • „Casa de la ţară” (Haiku, Târgu Mureş, Editura Ambasador, 1998);

  •  „Ţine-mă de vorbă să nu mor” (Roman, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2006);

  • „Cronicar la Pontul Euxin” (Critică literară, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2008);

  • „Incantaţii de mătase” (Versuri, Editura Editgraph, Buzău, 2012);

  •  “Trecutul afectiv se pierde” (Versuri, Editura Singur, Târgovişte, 2013);

  • “Mir(easmă) de nard” (Elide, Editura Rafet, Râmnicu Sărat, 2013):

  • „Insomnii vesperale” (Versuri, colecţia Opera Omnia, Tipomoldova, 2013)

  • „Îşi pierde urma inorogul” (Cople şi elide,Editura Ex Ponto, Constanţa, 2016),

precum şi numeroase alte cărţi la Editura Virtual:

  • „Lacrimi triunghiulare”, „Clopotul din Dojoji”,

  • „101 schaltiniene”, versuri;

  • „Paznicul de vânătoare, proză scurtă”;

  • „Cronici ospitaliere”, Vol.I şi II, cronici literare etc.

A semnat versurile în limba franceză ale unor cărţi de haiku şi poeme aparţinând unor autori ca: Nicolae Motoc, Ioan Găbudean, Lucia Amarandei, Dumitru Ene-Zărneşti, Virgil Panait, Marian Ruscu, Arthur Porumboiu, Utta Siegrid König, Claudia Voiculescu, Victoria Milescu, Coman Şova  ş.a.

Publicat pe

Marius STAN


Marius Stan este un scriitor îndrăgostit de știință și cinematografie. S-a născut și a copilărit în Urziceni, județul Ialomița, oraș în care – după cum îi place să spună – încă mai copilărește.

În 1980 Marius a absolvit Liceul Teoretic – acum ”Grigore Moisil” – din Urziceni ca șef de promoție. În timpul liceului a făcut parte din Cenaclu Literar ”Dor fără sațiu”condus de Prof. Anatol Pavlovschi. În 1986 a terminat facultatea de Fizică a Universității București și, după trei ani de ”practică în producție” la Fabrica de Ferite – acum ROFEP S.A. – din Uziceni, a devenit Cercetător Științific la Institutul de Chimie Fizică al Academiei Române, unde a obținut în 1997 Doctoratul în Chimie. În același an a început un stagiu postdoctoral la institutul de cercetare ”Los Alamos National Laboratory” din S.U.A.  În scurt timp a fost angajat permanent și a creat un group dedicat studierii proprietăților termodinamice ale materialelor. Din 2010 este Cercetator Principal la institutul de cercetare ”Argonne National Laboratory” din Chicago unde conduce un grup care crează modele matematice și rulează simulări pe calculatoare de mare performanță pentru aplicații în energie. Este Profesor la Institutul de Informatică (Computation Institute) al Universității Chicago și Profesor la Institutul de Știintă și Inginerie (NAISE) al Universității Northwestern, ambele in Chicago. În  perioada 2013-2015 Marius a fost Consilier Principal pe Probleme de Informatică și Director Național la Ministerul Energiei al S.U.A., în Washington DC.  Cu toate că locuiește de douăzeci de ani în S. U. A., Marius contribuie la activitățile grupului literar Helis condus de Gheorge Dobre ”pentru a restitui o parte din ce am primit în Ialomița și mai ales în Urziceni”.

Literatură:  

Marius a publicat în limba română cartea de proză scurtă ”Câteva zile” (2013) și cartea de poezie ”Un foc viu” (2015), ambele la Editura Helis din Slobozia. Lucrează la un roman în limba română și la o carte de proză scurtă în limba engleză.

Știință:

Marius a publicat 8 cărți/capitole de specialitate, 73 articole științifice, 167 prezentări la conferințe internaționale, dintre care 89 prezentări invitate.  Este membru în Consiliul Editorial al revistelor științifice Materials Theory, Journal of Phase Diagrams și Journal of Nuclear Materials.

Cinematografie:

Marius a interpretat rolul ”Bogdan” în serialul de televiziune ”Breaking Bad”, serial care a primit multiple premii ”Emmy”.

Facebook: Marius a creat și administrează grupul ”Urziceni”, group cu peste 9500 de membri, grup ”pentru postări de bun simț care au legătură cu Urziceni”.

Marius este căsătorit cu Liliana, și ea Cercetator Științific la institutul ”Argonne National Laboratory” în Chicago. Au doi copii, ambii studenți la doctorat in S.U.A.


 

Publicat pe

Nicolae STAN



Data şi locul naşterii – 02.01.1953, localitatea CRĂSANI, jud. Ialomiţa.
Studii – Facultatea de filosofie a Universităţii din Bucureşti(1975-1979); Doctor în filosofie cum laude al Facultăţii de filosofie Bucureşti, cu lucrarea Măştile lui Nietzsche.

 

Locuri de muncă

  • 1980-2008 – profesor de filosofie la Colegiul Naţional Mihai Viteazul, Slobozia;
  • 2008 – profesor de filosofie la Şcoala Centrală Bucureşti.


Funcţii

  • 1990-1995 – consilier-şef al Inspectoratului pentru Cultură din Ialomiţa;
  • 1999-2007 – director al Colegiului Naţional Mihai Viteazul din Slobozia;
  • 2009-2010 – director coordonator al Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural a municipiului Bucureşti.
      

Colaborări

Am colaborat la următoarele reviste literare – România literară, Viaţa românească, Luceafărul, Familia, Tomis, Art-Panorama, Limba română (Chişinău), SLAST, Sud, Helis etc.
 

Am avut următoarele inţiative culturale (ultima desfăşurându-se şi astăzi):

  • editarea revistei culturale Provincia, ca redactor şef, în Slobozia, în anul 1990, din care au fost editate numai cinci numere, din cauze financiare (titlul revistei va fi preluat, apoi, în Braşov, cel mai probabil fără să se ştie că înainte altcineva numise la fel o revistă, în provincia Sloboziei…)
  • desfăşurarea Colocviilor Naţionale de Literatură de la Slobozia, între 1991-1995, unde au fost premiaţi – Florin Iaru, Mariana Marin, Nora Iuga etc.
  • desfăşurarea Colocviilor Naţionale de antropologie şi sociologie, la Slobozia, între anii 1992-1995.
  • organizarea Festivalului şi concursului de interpretare a liedului Ionel Perlea la Slobozia, în fiecare an, începând cu anul 1992.

 

 

Debut editorial

Debutul editorial a fost cu volumul de proze Boare de Waterloo, Editura Cartea Romînească, 1984, cu Mircea Ciobanu ca redactor de carte. A fost un debut în linia optzecistă, deschisă de Mircea Nedelciu, în proză.
Acest început fusese precedat de debutul în presa literară, pe data de 26 martie 1981, cu proza Un taifas obişnuit, dedicată lui Marin Preda(care tocmai murise, aşa cum se întîmplă şi personajului prozei mele!) şi prezentată elogios în Romînia literară, pe două pagini, de Constantin Ţoiu. (Titlul iniţial al prozei, schimbat de cenzura vremii, era E bine!)

 

 

Opere publicate

  • Boare de Waterloo, proze scurte, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1984
  • Aşezarea, roman, Editura Cartea Românească , Bucureşti, 1989
  • Analize şi aplicaţii filosofice, Editura All, Bucureşti, 1998
  • Apă Neagră, roman, Editura Nemira, Bucureşti, 1999
  • Manual de filozofie, Editura Economica, Bucureşti, 2002, (co-autor )
  • Evelyn, roman-mozaicat, Editura Global Lex, Bucureşti, 2003, (reeditat on-line de editura Coresi, în proiectul eliteratura, încheiat cu Uniunea Scriitorilor din România, filiala Bucureşti, 2011 )
  • Filozofie, Editura Economică, Bucureşti, 2009
  • Nietzsche, ermitul vesel, Ed. Economica, Bucureşti, 2011
  • Incursiune în sfera publică românească. Modele europene, Ed.Eikon, Cluj-Napoca ,2011
     

Colaborări şi volume colective

  • Don Quijote, prostituata şi alte personaje, antologie de Dan Silviu-Boerescu, Editura Alfa, Bucureşti, 1999
  • Scriitori din Ialomiţa, Editura Anteu, Craiova, 1999
  • Unsprezece prozatori din Sud, Editura Tipoalex, Alexandria, 2001
  • Scriitori pe calea regală, Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti, Editura Brumar, 2008
     

Prezentarea succintă a romanelor


  Aşezarea, 1989 – roman al înstrăinării intelectualului într-un mediu constrîngător. De aceea a fost respins de trei ori de cenzorii timpului, din Ministerul Culturii: i-a fost eliminat titlul iniţial (Furnicarul), au fost tăiate cuvinte (furnică…) şi secvenţe, a fost eliminat principalul capitol al romanului (o aluzie la peştera platoniciană), iar cenzorul Şerban Velescu scria într-un referat de respingere pe care mai tîrziu mi l-a prezentat Mircea Ciobanu – Autorul a creat un univers concentraţionar perfect.
  Apă Neagră, 1999 – roman al condiţiei româneşti, sub formă structural metaforică, mereu sub vremi, paradoxală, uneori vegetală. Am dorit un roman total, cum avea şi să scrie Dan-Silviu Boerescu, într-o analiză, că aş fi reuşit.
  Evelyn,2003 – roman-mozaicat al condiţiei medii româneşti, căzută în orizontul impersonalului, care se zbate între istoricitatea măruntă şi speranţa unei mântuiri mereu viitoare.
 

Autocaracterizarea creaţiilor mele


  Toate scrierile mele literare au o notă de tragism subtextual, intuit, ascuns ca un sunet grav care de-abia se-aude. Din acest punct de vedere, cred că FAULKNER a fost scriitorul care, în anii tinereţii mele, m-a influenţat decisiv cu Lumină de august, Zgomotul şi furia, Absalom, Absalom…
  Dar suprafaţa textelor mele este ludică, inventivă naratologic, uşoară, specifică „ideologiei” optzeciste. Această conjuncţie surprinzătoare între gravitatea destinului şi perspectivismul naratologic cu accente umoriste, dă nota caracteristică prozei mele.

 

 

Referinţe critice


A. În volume:

  • Scriitori romîni din anii ’80-’90, de Ion Bogdan Lefter, ed. Paralela 45, Piteşti, 2001,p.158-160
  • Proza romînească între milenii, de Geo Vasile, Casa editorială Odeon, 2001, p. 253-255
  • Istoria literaturii romîne de azi pe mîine, de Marian Popa, Fundaţia Luceafărul, Bucureşti, 2001
  • Nopţile de insomnie, de Nicolae Oprea, ed. Paralela 45, 2005, p.66-69
  • Prima verba, de Laurenţiu Ulici, ed. Muzeul literaturii romîne, 2004
  • Dicţionarul general al literaturii romîne, ed. Univers Enciclopedic, 2007
     

B. În reviste, selectiv:

  Boare de Waterloo

  • LAURENŢIU ULICI – La Nicolae Stan avem a face de-a dreptul cu o încercare de poetică a prozei întemeiată pe implantul instrumentarului textualist în povestirea tradiţională. (Contemporanul,7 mai 1985)
  • VAL CONDURACHE – Nicolae Stan are o înzestrare epică deosebită şi un neobişnuit simţ al oralităţii(…) Un textualism savuros practică Nicolae Stan în Boare de Waterloo. Ceea ce caracterizează proza lui Nicolae Stan este excepţionla oralitate, densitatea vocilor. Prozatorul găseşte, însă, armonia în aceste dizarmonii şi descoase ca Bunuel (păstrînd proporţiile) în scenele lui groteşti, acceleraţia sensului tragic. (Convorbiri literare, 10 oct., 1985)
  • Constantin Sorescu – El dă sentimentul, cum îl dă întotdeauna literatura veritabilă, că în afara manierei care o corporalizează nu mai există alta. (SLAST, 14 aprilie, 1985)
  • LAURENŢIU ULICIDe veghe în coridor este o istorie a neînţelegerii, în fond a lipsei de comunicare, între „limba” şi mentalitatea arhaică, guvernată de „reguli” socotite ca imuabile, a soldatului Nuţă, şi „limba” politică, impregnată de revoluţionarism a deţinuţilor. Boare de Waterloo face dovada abilităţii narative a lui Nicolae Stan. (Romînia literară, 9 mai, 1985)
      

Aşezarea

  • RADU COMĂNESCU – Este un incomparabil stilist, în cea mai bună descendenţă a tradiţiei franceze. Naratorul însuşi posedă excepţionalul stil al tuturor neoromancierilor – elegant, intelectual, clar, laconic, pur, distins, o veritabilă încîntare pentru un lector avizat. (Luceafărul, 14 mai, 1988)
  • MIHAI UNGHEANU – Tăietura intelectuală nu este la Nicolae Stan o poză. El nu este un prozator a suprafeţelor, ci al sondajelor, al introspecţiei, al finei analize psihologice sau de conduită. (Luceafărul, 23 septembrie, 1989)
  • VALERIU CRISTEA – Lui Nicolae Stan nu-i lipsesc calităţile necesare unui prozator. Lui Nicolae Stan nu i se poate contesta talentul.(Romînia literară, 19 oct., 1989)
      

Apă Neagră

  • DAN-SILVIU BOERESCUCartea lui Nicolae Stan este una din puţinele încercări reuşite de roman total în proza autohtonă. Distribuirea registrelor funcţionale se face cu o dexteritate diabolică şi ar putea duce la ideea unei conspiraţii (a vocilor în roman), îndreptată împotriva logicii curente a prozei. Apă Neagră este o carte de mare şi etimologic distructivă fluiditate.(Cuvîntul, ian., 2000)
  • GEO VASILENicolae Stan povesteşte limpede, mereu interesant, autentic, creează climate psihologice tensionate, conturează comportamente verosimile, pasionale, deznădăjduite sau odioase. (Romînia literară, oct., 2000)
  •  ION ROŞIORUNicolae Stan are un simţ acut al devnirii istorice şi puterea lui de a evoca se manifestă din plin, prin faţa cititorului evoluînd spiritul timpurilor revolute cu întreg pulsul lor. (Tomis, aug, 2000)
  • CONSTANTIN DRAMSunt multe secvenţe ce ar merita comentate, atît pentru puterea lor de semnificaţie, cît şi pentru efectele lor de limbaj sau pentru simţul superior al ironiei ce îl caracterizează pe autor. Nu lipsesc scenele de virtuozitate, în care plăcerea pentru imagine domină toate celelalte atribute ale unui autor serios. (Convorbiri literare, sept., 2001)
  • NICOLAE OPREAApă neagră este un roman antitotalitarist care are de toate – de la moravuri sociale şi politică, pîna la erotism, crimă şi senzţional. (Ziua literară, oct. 2002)
      

Evelyn

  • TUDOREL URIANNicolae Stan scrie o memorabilă epopee a oraşului pierdut în imensitatea Cîmpiei Bărăganului(…) Această carte este scrisă cu umor, inteligenţă şi har. (Romînia literară, sept., 2003
  • CONSTANTIN DRAME o lume (…) în care decăderea umană este descrisă în înfăţişări mereu surprinzătoare, în registre în care se întîlnesc tragicul cu ironicul, umorul bine temperat, toate acestea în construcţii epice în care autorul este atent mereu să controleze un discurs în care canonul clasic se întîlneşte cu dezinvoltura modernă, textul dezvoltîndu-se mereu, după propria-i plăcere, aparent, după cerinţele povestirii, în mod cert. (Convorbiri literare, dec., 2003)
      

Nietzsche, ermitul vesel

  • SORIN LAVRICVolumul trebuie să se fi născut dintr-o atracţie statornică, hrănită de o pasiune livrescă care a culminat în cercetare temeinică.(…) Dintre exegezele de limbă română, aceasta e cea mai clară lucrare dedicata profetului lui Zarathustra. Şi deopotrivă cea mai subtilă sub unghiul cerceterii bibliografiei critice. (…) Rezultatul este o incursiune serioasă şi documentată, pe care o citeşti cu atenţie nescăzută. (…) Volumul Nietzsche,ermitul vesel e un exemplu de cum poate exegeza filosofică să aiba virtuţi estetice, detaliu pe care îl resimţi în plăcerea cu care îi străbaţi paginile. (Romania Literara, nr. 20, 20 mai 2011).
      

Premii:

  • Premiul pentru proză al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, pentru romanul Apa neagră, 2000.
  • Premiul pentru proză al Concursului Naţional Alexandru Odobescu de la Călăraşi, pentru romanul Apa neagră, 2000.

 

Publicat pe

Codrin ŞERBAN

 


 Şerban Codrin (n. 10 mai 1945, Bucureşti) poet, dramaturg, prozator, eseist, profesor, bibliotecar, editor român contemporan, pseudonimul literar al lui Denk Şerban Ioan, iar prin românizare, Dencă Şerban Ioan.


  Date biografice:
 

Fiu al inginerului silvic Denk Gheorghe (1914-1984), descendent al unei familii austriace din Bucovina de Nord, şi al Serenei Denk (1918-1987), nǎscutǎ Petrovici.

Ing. Denk Gheorghe a fost deţinut politic aproape întreaga perioadă a anilor 1950-1964, sub acuzaţia de duşman al poporului, datorită originii etnice şi a relaţiilor cu fosta putere, în calitate de silvicultor pe Domeniile Coroanei Regale.

Studii şcolare la Ceahlău (judeţul Neamţ), Valea Rea/Livezi (judeţul Bacău), Bacău (Şcoala medie mixtă nr. 1, actualul Colegiu Naţional “Ferdinand”), Bucureşti (Liceul “Dimitrie Bolintineanu”).

Absolvent al Facultǎţii de Limba şi Literatura Românǎ, Universitatea Bucureşti, promoţia 1968 (în perioada studiilor liceale şi universitare s-a numit Petrovici Şerban, fiind înfiat de bunicul matern, Petrovici Gheorghe, ofiţer, tocmai pentru evitarea numelui german şi continuarea studiilor şcolare).

După Examenul de Stat, a fost repartizat profesor de limba şi literatura românǎ la dispoziţia judeţului Ialomiţa.

A funcţionat în comunele Giurgeni, Bucu şi în municipiul Slobozia până în 1990, cu statutul de profesor suplinitor.

Consilier la Inspectoratul pentru Culturǎ al judeţului Ialomiţa (1990-1995).

Director al Centrului Cultural “Ionel Perlea”-UNESCO, Ialomiţa, (1995-1998).

Director al Bibliotecii judeţene “Ştefan Bănulescu” – Ialomiţa (1976-1982; 1998-2002).

Nu a fost membru PCR, nu este membru al nici unui partid politic postrevoluţionar, nu participă la viaţa literară.

Cetăţean de onoare al comunei Giurgeni, 2005; cetăţean de onoare al municipiului Slobozia, Ialomiţa, 2009.

 

Imnuri cǎtre Soare, debut editorial prin concursul anului 1977, Editura Albatros, 1982.

 

  Opera:  

  •   Imnuri cǎtre Soare, debut editorial prin concursul anului 1977, Editura Albatros, 1982.
  •   Întemeietorii, trilogie dramaticǎ, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1984.
  •   Jneţâ, (Secerǎtorii, teatru, traducere în limba rusǎ de Vladimir Hutira), Biblioteca “România”, prefaţă de Vladimir Udrescu, 1985.
  •   Între patru anotimpuri, poeme zen, Editura Haiku, Bucureşti, 1994.
  •   Dincolo de tǎcere, poeme zen, Editura Haiku, Bucureşti, 1994.
  •   Ion Budai-Deleanu Ţiganiada într-o recitire de Şerban Codrin, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1994.
  •   Carte dintr-un exil interior, Editura Startipp, Slobozia, 1997.
  •   O sǎrbǎtoare a felinarelor stinse, poeme zen, Editura Startipp, Slobozia, 1997, (reeditare parţialǎ în limba engleză, 2005).
  •   Scoici fǎrǎ perle, antologie de poeme zen, Editura Helicon, Timişoara, 1997.
  •   Missa Requiem, poeme zen, Editura Sud-Est Press, Slobozia, 1999.
  •   Marea tǎcere, antologie de autor, 10 cărţi de poeme zen, Editura Startipp, Slobozia, 2001.
  •   Testamentul din strada Nisipuri sau Poeme din cartea de muncă, Editura Vinea, Bucureşti, 2002, ediţie incompletă.
  •   Ion Budai-Deleanu, Ţiganiada, un poem în prozǎ de Şerban Codrin, Editura Lucman, Bucureşti, 2002.
  •   Horeadele, trilogie dramaticǎ, Editura Tempus, Bucureşti, 2005.
  •   O sărbătoare a felinarelor stinse, poeme zen, Editura Tempus, Bucureşti, 2005, traducere în limba engleză de Alexandra-Flora Munteanu.
  •   Baladierul, Editura Helis, Slobozia, 2006.
  •   Baladierul, un poem pentru CCCLXV şi încă una de zile şi nopţi, Editura Helis, Slobozia, 2007.
  •   Testamentul din strada Nisipuri, Editura Helis, Slobozia, 2008, ediţie incompletă.


  Creaţia dramatică este editată parţial, restul aflându-se în arhiva autorului.


Creaţii muzicale pe versurile poetului:


Theodor Grigoriu – I. 9 Haikai – Dincolo de tăcere, Iisus
                                    II. 11 Haikai – Dincolo de tăcere, duhul câmpiei
                                    III. 7 Haikai – Dincolo de tăcere, drum cu păsări
Dan Dediu – Wolfiana, opus 59
Ede Terenyi – Dincolo de tăcere, lieduri pentru voce, pian şi instrumente de percuţie
Vasile Spătărelu – Cinci poeme tanka, pentastihuri muzicale pentru bariton şi pian
Cornelia Tăutu – Poarta şi zgomotul
Felicia Donceanu – Monodrama Salbe
Satoshi Tanaka (Japonia) – Lieduri

Creaţiile muzicale au fost interpretate în primă audiţie în ţară, inclusiv la Ateneul Român, la Radiodifuziunea Română, în Festivalul Internaţional “George Enescu”, şi în străinătate.

A fondat Şcoala de tanka, renku şi haiku de la Slobozia, 1995, activă până în prezent, şi revistele de poezie zen Orion, 1994-2000, şi Micul Orion, 1996, reeditate pe internet.

A alcătuit antologia O sută de catarge, 100 de poeme zen, în colaborare cu Florin Vasiliu, 1997, şi antologia comentată de poezie zen/sezonală, Stâlpi de felinar, editată pe internet.

Se numără printre fondatorii Şcolii româneşti de poezie scurtă/zen şi este considerat creatorul principal, prin deja clasicizata antologie Marea tăcere, 2001.


 Prezenţe în antologii româneşti şi străine:

  •   Haiku sans frontiere, antologie internaţionale, par Andre Duhaime, Ontario, Canada, 1998.
  •   Călătorie pe meridiane haiku, 20 de autori români şi americani, de Marius Chelaru, Editura Premier, Ploieşti, 2010.
  •   Greieri şi crizanteme, antologie internaţională, poeme zen editate de Valentin Nicoliţov, Editura Orion, Bucureşti, 2007.
  •   Când greierii tac, antologie română de haiku, realizată de Valentin Nicoliţov, Editura Societăţii Scriitorilor Români, Bucureşti, 2010.
  •   Antologia pădurii, de Radu Cârneci, Editura Orion, Bucureşti, 1999.
  •   Antologia vânătorii, de Radu Cârneci, Editura Orion, Bucureşti, 2003.
  •   Antologia sonetului românesc de Radu Cârneci, Editura Muzeul Literaturii Române, 2007-2009.
  •   Kolcsonsorok, de Cseke Gabor, Editura PONTfix, Budapesta, 2004.


Monografii despre autor şi operǎ:

  Şerban Codrin sau meditaţia unui poet occidental într-o grǎdinǎ zen de Ion Roşioru, Editura Tempus, Bucureşti, 2003.
  Merii în floare. Eseu despre structura poeziei lui Şerban Codrin de Violeta Basa (Norvegia), Editura Ex-Ponto, Constanţa, 2003.


Prezenţă în istorii literare:

  O istorie a literaturii române de la origini până în prezent de Ion Rotaru, Editura Tempus, Bucureşti, 2009
  Istoria literaturii române de azi pe mâine, vol I-II, ediţia a doua, de Marian Popa, Editura Semne, Bucureşti, 2009.


Afilieri:

  Membru al Uniunii Scriitorilor din România, 1990.
  Membru fondator al Asociaţiei scriitorilor profesionişti din România (ASPRO)
  Membru al Societǎţii Române de haiku şi al Societăţii de Haiku din Constanţa.
  Membru al Societǎţii Internaţionale de Haiku, Tokyo.


  Premii literare:

  Premiul I la Concursul naţional de teatru scurt, Oradea, 1992.
  Premiile pentru literatură ale Uniunii Scriitorilor din România, filiala Dobrogea, pe anii 1999, 2002, 2005, 2007.
  Premii la Concursuri naţionale şi internaţionale de tanka şi haiku.

 

Titluri onorifice:


Maestru al mesei de lemn, 1998.
Mare Maestru Tanka, Renku, Haiku, titlu acordat de Societăţile de poezie scurtă/zen din România, 2010.