Publicat pe

Eminescu, lucruri de făcut

Sunt trei lucrurile pe care trebuie să le respectăm atunci când vine vorba de cea mai mare personalitate a poporului român. Să respectăm personalitatea poetului şi rolul său în asimilarea şi exprimarea esenţelor tradiţionale româneşti, precum şi deschiderile sale europene şi mondiale, să respectăm opera sa în contextul secolului al nouăsprezecelea, precum şi în lumina vremurilor noastre, să respectăm valoarea sa intrinsecă şi de necontestat. La acestea adaug respectul faţă de viaţa artistului, respectul intimităţii sale, dreptul la imagine pe care trebuie să îl aibă orice om. Acestea toate sunt de respectat, pentru fiecare om sau fiinţă, atunci când vine vorba de Eminescu ori de oricare alt suflet. Iar toate acestea le au de făcut întâi românii. Cred că avem de învăţat de la Iisus cum să nu mai strigăm Barabas şi cum să nu mai răstignim, siluim, batjocorim sau chinuim pe nimeni. Cred că avem de învăţat de la Eminescu să respectăm viaţa, personalitatea şi valoarea fiecăruia. La toate aceste capitole, în ambele situaţii, stăm, acum la începutul mileniului al treilea, prost. Foarte prost. Rămâne să depindă de fiecare să evoluăm, să învăţăm şi toate acestea în cursul vieţuirii noastre, pentru ca Eminescu ori o altă personalitate să ne poată comunica întreg darul său de gânduri şi sentimente într-o lumină a vieţii, a adevărului.

Manuscrisele eminesciene, atâtea câte au fost descoperite şi câte au mai rămas, trebuiesc păstrate. Şi de ce nu, copii ale lor pot apărea în format electronic pe site-urile Academiei Române şi Bibliotecii Naţionale. De asemenea, pagini din ziarele vremii în care se află articolele lui Eminescu trebuie să treacă şi în format electronic şi puse la dispoziţia publicului, pe site-urile aceloraşi instituţii mai sus amintite. În acelaşi timp, este imperioasă înfiinţarea Institutului Eminescu, unde să fie strânse la un loc, etalate şi studiate toate aceste valori documentare eminesciene. Este incredibil că un asemenea institut nu există. Este mai vital decât Ministerul Culturii. În altă ordine de idei, numeroasele case în care a locuit Eminescu în Bucureşti trebuie salvate de la dispariţie şi distrugere. Macar o placă memorială şi bucureştenii vor şti să anine flori chiar şi de o placă, aşa cum se întâmplă pe Strada Plantelor, în dreptul fostului ospiciu unde s-a prăpădit Eminescu.

În aceeaşi ordine de idei, toate acestea trebuie să se întâmple cu moştenirea de lumină lăsată de Eminescu. Dar şi cu opera de mai mică sau mai mare întindere şi valoare a oricărui creator român. Nu ne-ar strica mai multe muzee, case memoriale, mai multă cultură. Nu ar strica să şi citim din opera lui Eminescu, nu doar să vorbim în şabloane despre ea.

De mult trebuia să fie tradusă întreaga operă literară eminesciană în limbi de circulaţie internaţională precum limbile engleză, franceză, spaniolă, germană, ba chiar hindi, chineză şi japoneză. Este un efort care ne poate califica între ţările de primă mână în planul culturii. Pot fi înfiinţate burse având acest scop, pot fi specializaţi traducători în acest sens. Iar întreaga operă eminesciană trebuie să se regăsească în cadrul Institutului Eminescu. Măcar acum, la o sută de ani de Unire a provinciilor româneşti, pentru care Eminescu poate că a plătit cu viaţa, opera sa trebuie să intre în circuitul cultural internaţional. Altfel, riscăm să rămânem pe marginea drumului istoric, devalizaţi şi aproape smintiţi, iar dintre noi, câţiva să îşi amintească şi să murmure numele marelui poet, încercând să îl şuiere altfel decât a pagubă.

Mai demult mă gândeam că însăşi ziua de naştere a lui Eminescu poate deveni Ziua Naţională a României, căci Eminescu este cu adevărat creatorul limbii române moderne. Un studiu de lingvistică poate dovedi acest lucru. Iar cum patria mea este limba mea, ziua de naştere a lui Eminescu este ziua ţării mele.

Cu muncă, determinare, pasiune şi bun simţ pot fi făcute toate acestea, într-un efort de recuperare a însăşi fibrei noastre naţionale. Eminescu a avut cultul prieteniei. Creangă şi Veronica Micle nu au putut trăi mai mult de câteva luni fără Eminescu. Fie ca noi să nu putem muri, avându-l pe Eminescu de pavăză în ceruri.

P.S. De ce nici un Centru Cultural Român din strainătate nu se numeşte Mihai Eminescu? Nu e greu de adăugat un nume.

Lucia Şefanovici

 

Publicat pe

La Mulți Ani 2018!


 

Tuturor cititorilor, colaboratorilor şi iubitorilor de cultură, oriunde s-ar afla, redacția revistei Helis le urează:

 

Multă sănătate, fericire și noroc!

La mulți ani 2018!

 


 

Domnule Redactor-şef,

 

Cu prilejul Sfintelor Sărbători de la sfârşitul anului în curs şi începutul noului an,

Vă felicit pe Domnia Voastră împreună cu toţi membrii redacţiei şi cu colaboratorii, pentru calitatea revistei şi pentru apariţia ei.

Tuturor Vă urez un An Nou frumos, bogat în realizări de nivel tot mai înalt, bucurie şi sănătate, c-atunci  la facem bine  pe toate.

 

                              SĂ  TRĂIŢI  CU  SĂNĂTATE,

                              ÎNCĂRCAŢI  DE  BUNĂTATE!

                              RĂU  ÎN  VECI  SĂ NU  PĂŢIŢI,

                              DINCOLO  ÎN  RAI  SĂ  FIŢI!

 

 

Augustin  Mocanu,

prof. pensionar


 

Publicat pe

Întâlnirea culturală de la Râmnicu Sărat


Sâmbătă, 9 decembrie, Centrul Cultural “Florica Cristoforeanu” Râmnicu Sărat a fost gazda unei întâlniri extraordinare între scriitori buzoieni şi ialomiţeni.

S-a citit, s-a cântat, s-au făcut prezentări de cărţi şi reviste (Spaţii Culturale, HELIS, Literadura).

Au devenit deja o bună tradiţie vizitele periodice reciproce ale scriitorilor buzoieni şi ialomiţeni. De data aceasta s-au întâlnit: Valeria Manta Tăicuțu, Nicolai Tăicuțu, Stan Brebenel și Maria Brebenel, Manuela Camelia Sava, Mioara Bahna, Lucian Mănăilescu, Dumitru Pană, Nicolae Pogonaru, Emil Niculescu, Tudor Cicu și Cornelia Cicu, Costel Suditu, Cornelia Ionescu Ciurumelea, Sorin Călin, Laurențiu Selegian, Ion Ifrim (buzoieni & râmniceni), Titi Damian, Costel Bunoaica, Gheorghe Dobre, Florentina Loredana Dalian, Florin M. Ciocea (ialomiţeni). Ne-au încântat cu muzică bună tinerele folkiste Delia Porumb și Ania Bunduc.

 


 

Publicat pe

Medalion Gheorghe DOBRE


Luni, 27 noiembrie 2017, începând cu ora 18,00 şi terminându-se după ora 22,00, cafeneaua Zebranno din Urziceni a găzduit săptămânala întâlnire culturală a Asociaţiei APOLLON. De data aceasta a fost medalion Gheorghe DOBRE.

L-au prezentat: neobositul George CĂLIN, sufletul Asociaţiei APOLLON, prof. Titi Damian, Alexandru Bulandra, Costel Bunoaica, Florin Ciocea, Lili Balcan, Marin Constantin. George Călin a mai avut invitaţi din alte zone literare ale ţării.

A fost o seară excepţională.

Asociaţia APOLLON

 

prof. Titi Damian

 

Gheorghe Dobre, Alexandru Bulandra

 

Costel Bunoaica, Lili Balcan, Alexandru Bulandra, Florin Ciocea

Publicat pe

Lecturi la ceasul dimineţii


Întâlnire „Helis ” Slobozia, 4 noiembrie 2017

Sâmbătă, 04 noiembrie 2017, câţiva membri ai Asociaţiei Culturale „Helis” au avut o întâlnire prietenească şi literară la „Lemon Bistro” în Slobozia, prilejuită de apariţia de cometă a bunului prieten stabilit pe meleaguri americane, fizicianul, dr. chimist şi scriitor Marius Stan.

Din Urziceni, au venit special să-l întâlnească pe concitadinul lor: Titi Damian, Grigore Spermezan, Alexandru Bulandra şi Lili Balcan. Din Feteşti, călare pe struţo-maşina lui care funcţionează cu brânză, a năvălit în galop prietenul nostru şi-al tuturor Florin Ciocea, iar din Slobozia au semnat condica următorii: Gheorghe Dobre (Dobrică, în alintul lui Marius), Costel Bunoaica, Nicolae Teoharie, Vitalie Buzu, Ştefan Neagu, Şerban Codrin, Petre Ioan Creţu, ziaristul Nicolae Tache şi subsemnata. Şi, evident, de la Chicago, via Bucureşti – Marius Stan.

 

După îmbrăţişările de rigoare, poeţii, prozatorii, istoricii şi filozofii au trecut la treabă, că nu era vreme de pierdut: fiecare a lecturat din creaţii proprii, iar istoricul Vitalie ne-a spus o poveste frumoasă despre o descoperire recentă pe care a facut-o, după îndelungi cercetări. Marius şi alţi câţiva au făcut consideraţii asupra celor citite de unii dintre confraţi. La rândul său, a ţinut să afle opinii despre proza pe care ne-a citit-o şi pe care a scris-o „în cap” – conform mărturisirii sale – în timpul unei plictisitoare conferinţe ştiinţifice.

S-a mai pus ţara la cale, în special cu privire la apropiata întâlnire de sfârşit de an a Helisului, după care ne-am luat la revedere. Mai veseli, mai deschişi sufleteşte, recunoscători prietenului nostru care, astfel, ne- a oferit prilejul de a ne mai vedea şi noi, că ne vedem destul de rar în formula extinsă, chiar dacă stăm atât de aproape unii de alţii. Aşadar, aşteptăm următoarea apariţie a cometei pe cerul Sloboziei!

Florentina Loredana DALIAN, Slobozia, 12/13 noiembrie